Filimon din Cizic

Sfântul Mucenic Filimon din Cizic a fost unul dintre cei nouă mucenici ai Cizicului: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie și Filimon. Pagina nu spune nimic despre el în parte, ci povestește pătimirea tuturor, la sfârșitul veacului al III-⁠lea, între anii 284 și 292.

Cizicul, cetate de pe țărmul Dardanelelor, era în mare parte păgân, deși avea o biserică creștină. Cei nouă, tineri și bătrâni, ostași, țărani, orășeni și clerici, veniți din locuri felurite, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și au mustrat păgânătatea. Prinși și duși la judecata dregătorului, au fost chinuiți și închiși zile în șir, cu făgăduința libertății dacă se lepădau de Hristos, dar au rămas neclintiți. Au fost tăiați cu sabia, iar trupurile au fost îngropate lângă cetate. După ce, în anul 324, Sfântul Constantin cel Mare a pus capăt prigoanei din Răsărit, creștinii au scos din pământ trupurile lor nestricate și le-⁠au așezat într-⁠o biserică zidită în cinstea lor. Din moaște se săvârșeau minuni și vindecări de boli, iar mulți păgâni au trecut la creștinism.

Sub Iulian Apostatul, păgânii au cerut refacerea templelor, iar episcopul Eleusie a fost închis, apoi eliberat după moartea împăratului. Sfântul Dimitrie al Rostovului a alcătuit slujba celor nouă mucenici, a scris despre pătimirea lor și a rostit un cuvânt la pomenirea lor. Lângă Kazan a fost întemeiată o mănăstire în cinstea lor de ierodiaconul Ștefan, care adusese din Palestina o parte din moaște. Mucenicii sunt pomeniți la 12 mai.