Filip Mârșev

Sfântul Mucenic Filip Mârșev a primit cununa muceniciei prin împușcare la 15 septembrie 1918, lângă Mănăstirea Kirillo-⁠Belozersk, împreună cu episcopul Varsonufie de Kirillov, cu egumena Serafima a Mănăstirii Ferapontov și cu mirenii Nicolae Burlakov, Anatolie Barașkov și Mihail Trubnikov. Despre Filip în parte pagina nu spune nimic aparte.

Cei împușcați

Sfântul Sfințit Mucenic Varsonufie, pe numele lumesc Vasile Pavlovici Lebedev, s-⁠a născut în 1871 într-⁠o familie de citeț din gubernia Novgorod. A învățat în sărăcie la școala duhovnicească din Borovici și la seminarul din Novgorod, a ajuns ajutor al misionarului eparhial, a fost tuns în monahism la 1 aprilie 1895 la Mănăstirea Antoniev Dîmski și a slujit douăzeci și doi de ani ca misionar în rândul vechilor-⁠credincioși și al sectanților. În 1909 a fost ridicat la treapta de arhimandrit, iar în ianuarie 1917 a fost hirotonit episcop de Kirillov, vicar al Novgorodului. La Kirillov a întemeiat Frăția ortodocșilor, pentru apărarea credinței și a sfințeniilor Bisericii. Egumena Serafima, pe numele ei lumesc Elisaveta Nikolaevna Sulimova, s-⁠a născut în 1858 în Ustiujna, a intrat în mănăstirea Leușino în 1874, a fost tunsă monahie în 1901 și din 1906 a fost egumenă a Mănăstirii Ferapontov, cunoscută pentru chibzuința și blândețea ei. Preotul Ioan Ivanov, din aceeași mănăstire, a fost împușcat la 19 septembrie, după ce fusese arestat în mai pentru o învinuire mincinoasă. Nicolae Burlakov, născut în 1889 la Kirillov, fusese membru al dumei orășenești; Anatolie Barașkov, născut în 1870, era țăran; Mihail Trubnikov, născut în 1855, căpitan de rang doi în retragere, fusese judecător de pace și șeful zemstvei.

Arestarea și împușcarea

La 14 septembrie, episcopul Varsonufie, întorcându-⁠se de la Mănăstirea Goritsî, a fost oprit de doi gardiști roșii, care l-⁠au arestat. Episcopul a spus că, dacă îl vor împușca, nu are ce face. A fost dus la închisoare, unde a întâlnit-⁠o pe egumena Serafima, și a petrecut noaptea în rugăciune. A doua zi, în jurul orei cinci dimineața, episcopul, egumena și patru mireni, între ei Filip Mârșev, au fost scoși din închisoare și duși pe drumul spre Goritsî, însoțiți de douăzeci de călăi. Episcopul a cerut să intre în mănăstire ca să se împărtășească, dar i s-⁠a refuzat. Păzitorii îl râdeau: să nu se grăbească, că ajunge în Împărăția Cerurilor.

La un stâlp de verstă, cei osândiți au fost opriți și întorși spre dreapta. Episcopul a spus că aceasta este Golgota lor. Când egumena a șovăit, el a sprijinit-⁠o și i-⁠a spus să prindă curaj și să meargă la moarte ca la un ospăț de nuntă. Unul dintre osândiți a început să vorbească aspru despre cei ce îi osândiseră, dar episcopul l-⁠a oprit, spunând că, după pilda Mântuitorului, trebuie să ierte pe toți. Cei osândiți au fost așezați cu fața spre muntele Zolotuha. Egumena Serafima, care la sfârșitul fiecărei zile le ruga pe surori să o ierte, a spus încet și acum, către ucigași: iertați-⁠mă, ticăloasa. Pedepsitorilor li s-⁠a părut că ea îi numise pe ei ticăloși și au împușcat-⁠o. Au urmat cinci salve și toți au fost uciși, doar episcopul a rămas în picioare, rugându-⁠se cu mâinile ridicate; a citit rugăciunea de ieșire a sufletului, a spus amin, apoi: Eu am sfârșit, sfârșiți și voi. S-⁠a întors cu fața spre mănăstire, a binecuvântat-⁠o și a lăsat mâinile jos, iar un foc dat de aproape l-⁠a doborât.

Îngroparea

Mormântul a fost săpat de negustori. Trupurile au fost coborâte cu mare grijă: mai aproape de mănăstire episcopul, apoi Nicolae Burlakov, apoi egumena Serafima, iar la picioarele lor Anatolie Barașkov și Filip Mârșev. Frații mănăstirii au cerut să li se îngăduie să ducă trupul episcopului în mănăstire, dar autoritățile și gardiștii au împiedicat de două ori dezgroparea. Episcopul Misail, care trăia în mănăstire la odihnă, a săvârșit seara slujba de înmormântare în lipsa trupurilor. Locul a fost multă vreme cinstit de credincioși. În anii 1960, autoritățile au distrus semnele mormântului și au ridicat acolo clădiri gospodărești, iar la 17 decembrie 1998 s-⁠a așezat o cruce pe locul împușcării. Sfinții sunt pomeniți la 15 septembrie.