Flavia Domitila

Flavia Domitila a fost o nobilă romană din secolul I, din familia imperială a Flaviilor: nepoata împăratului Vespasian și nepoata împăraților Titus și Domițian, după cum spun izvoarele istorice. Biserica o cinstește ca sfântă și mucenică, dar izvoarele nu arată limpede dacă este vorba de una sau de două persoane.

Istoricii antici o prezintă pe Flavia Domitila ca fiică a lui Domitila cea Tânără, căsătorită cu verișorul ei, consulul Titus Flavius Clemens, cu care a avut șapte copii. Cei doi fii mai mici fuseseră desemnați de Domițian ca urmași la tron. În 95, cu puțin după sfârșitul consulatului, Domițian l-⁠a omorât pe Clemens. Potrivit lui Dio Cassius, învinuirea adusă lui și soției sale a fost cea de „ateism”, adică de lepădare de zeii cetății, pentru care au fost osândiți și mulți alții care se lăsaseră atrași de obiceiuri iudaice; Domitila a fost surghiunită în insula Pandateria. Eusebiu de Cezareea, bazat pe un scriitor numit Brutius, o numește pe Flavia Domitila nu soție, ci nepoată a consulului Clemens, surghiunită în insula Pontia pentru că a mărturisit pe Hristos. Istoricii nu sunt de acord dacă este vorba de aceeași persoană.

Mai târziu, Faptele sfinților Nereu și Ahile (secolele V-⁠VI), un text mai degrabă legendar, o fac fecioară și mucenică, ucenică a papei Clement, care ar fi murit ars la Terracina împreună cu Teodora și Eufrosina. Catacomba Domitilei de la Roma a primit numele ei după terenul de îngropăciune pe care l-⁠a pus la dispoziție, iar acolo se află și mormintele sfinților Nereu și Ahile.

Biserica Ortodoxă Greacă o pomenește la 12 mai, împreună cu Nereu și Ahile, ca soție a consulului Clemens, muceniță pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor. Biserica Catolică o pomenește la 7 mai, iar în Martirologiul Roman din 2001 ea este mucenica, nepoată a consulului Clemens, surghiunită în Pontia.