Frații Alfanov

Frații Alfanov au fost cinci frați novgorodeni, Nichita, Chiril, Nichifor, Climent și Isaachie, care au primit tunderea monahală la sfârșitul veacului al XIV-⁠lea și începutul celui de-⁠al XV-⁠lea. Sunt cinstiți ca cuvioși în Soborul Sfinților din Novgorod, în a treia duminică după Rusalii.

Se presupune că erau rude cu boierul Anfal Nichitin de la Dvina. În 1389 au zidit la Novgorod, pe Dealul Șoimului, o biserică de lemn în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae și au întemeiat acolo mănăstirea Sokolnițki. Trupurile fraților au fost îngropate în acea mănăstire. Din porunca arhiepiscopului Pimen al Novgorodului (1552-1570), moaștele nestricate ale sfinților au fost mutate într-⁠o raclă. În 1606 s-⁠a scris „Povestirea arătării sfintelor moaște ale cuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu Părinți ai noștri Nichita, Chiril, Nichifor, Climent și Isaachie, făcătorii de minuni ai Novgorodului, numiți Alfanovi, frați după trup”, și atunci au fost canonizați. Povestirea s-⁠a ivit din vindecările minunate săvârșite de moaștele acestor frați între 1562 și 1603. În veacul al XVII-⁠lea s-⁠a alcătuit o slujbă bisericească în cinstea Alfanovilor. După ce mănăstirea Sokolnițki a ars în 1775, moaștele sfinților frați au fost mutate la mănăstirea Antonie, unde se află într-⁠un paraclis al catedralei, închinat Sfântului Ioan Teologul.

Sunt păstrate câteva chipuri ale sfinților frați pe icoane. Cea mai veche este icoana din mănăstirea Sokolnițki din Novgorod, din 1701. Chipurile lor se află și în compoziția „Soborul sfinților din Novgorod” din veacul al XVIII-⁠lea, pe icoanele „Făcătorii de minuni ai Novgorodului” din veacul al XVIII-⁠lea, în „Chipul făcătorilor de minuni ai Novgorodului” din 1728 și altele.