Monica

Monica a fost o creștină din Africa de Nord, mama Fericitului Augustin, care s-⁠a rugat cu lacrimi ani îndelungați pentru întoarcerea fiului ei la credință. Viața ei este cunoscută mai ales din Mărturisirile lui Augustin, în cartea a noua. A adormit în 387 la Ostia, portul Romei. Este cinstită atât în Biserica Ortodoxă, la 4 mai, cât și în Biserica Romano-⁠Catolică, unde este pomenită la 27 august.

Tinerețea și căsătoria

S-⁠a născut în jurul anului 332, cel mai probabil la Tagaste (azi Souk Ahras, în Algeria), într-⁠o familie creștină. Se crede că era de neam berber, după numele ei. Părinții ei erau creștini evlavioși, iar în casa părintească o bătrână slujitoare a avut o mare înrâurire asupra ei.

S-⁠a măritat de tânără cu Patriciu, un decurion păgân din Tagaste. Acesta era iute la mânie și cu obiceiuri destrăbălate, la fel, se pare, și mama lui. Milostenia, faptele și rugăciunile Monicăi îl necăjeau, dar ea a răbdat cu blândețe, iar răbdarea ei a câștigat în cele din urmă și inima soacrei. Cu timpul și bărbatul ei a primit credința, botezându-⁠se la sfârșitul vieții, după șaisprezece ani de rugăciuni ale ei, și a adormit în pace în 371. Monica a avut trei copii: pe Augustin, pe Navigiu și o fiică.

Rugăciunea pentru Augustin

Patriciu nu îngăduise botezul copiilor, iar Monica s-⁠a întristat mult când Augustin s-⁠a îmbolnăvit în copilărie. Augustin a trăit tinerețea departe de credință. La Cartagina a căzut sub înrâurirea sectei maniheilor, iar mama lui, înspăimântată, l-⁠a alungat odată de la masa ei. S-⁠a împăcat apoi cu el, după o vedenie în care i se spusese să fie răbdătoare și blândă. A căutat să aducă un episcop în ajutor, dar acesta nu a vrut să se certe cu tânărul. A liniștit-⁠o însă cu cuvintele: Mergi în pace, fiul acestor lacrimi nu va pieri.

Monica l-⁠a urmat pe Augustin la Roma și apoi la Milano, unde a cunoscut pe Sfântul Ambrozie, episcopul. Ambrozie a ajuns să o prețuiască pe Monica și îi felicita adesea fiul pentru o mamă atât de virtuoasă. Prin cuvântul lui, Augustin a ajuns în sfârșit la credință, după ani îndelungați de împotrivire. A fost botezat de Ambrozie în noaptea Paștilor din 387, în fața mamei sale.

Obiceiurile evlaviei

În Mărturisiri, Augustin povestește un obicei al mamei sale: aducea la capelele ridicate în amintirea sfinților daruri de terci, pâine, apă și vin. La Milano, Ambrozie i-⁠a interzis darul de vin, ca să nu fie prilej de beție pentru cei porniți spre ea. Monica a primit sfatul și, în loc de coșul cu roade ale pământului, a învățat să aducă la capelele mucenicilor o inimă plină de rugăciuni mai curate, dând săracilor tot ce putea. Augustin, Monica și cei apropiați au petrecut șase luni liniștite la Cassiciacum, înainte de botez.

Adormirea la Ostia

La întoarcerea în Africa, mama și fiul s-⁠au oprit la Civitavecchia, apoi la Ostia. Cu câteva zile înainte de moartea ei, au stat la fereastra casei, privind grădina, și au vorbit despre viața veșnică a sfinților, ridicându-⁠se cu gândul spre Înțelepciunea veșnică. Monica a spus atunci că nu mai găsește nicio bucurie în această viață, fiindcă nădejdea ei se împlinise: își văzuse fiul creștin credincios.

După cinci zile s-⁠a îmbolnăvit. A murit la vârsta de cincizeci și cinci de ani, în 387, și a fost îngropată la Ostia. Le-⁠a cerut celor din jur să-⁠și amintească de ea la altarul Domnului, oriunde s-⁠ar afla. Durerea lui Augustin la moartea mamei sale a dat naștere Mărturisirilor.

Moaștele și cinstirea

Monica a fost la început aproape uitată. În veacul al VI-⁠lea trupul ei a fost mutat într-⁠o criptă ascunsă din biserica Santa Aurea din Ostia, lângă mormântul Sfintei Aurea. Epitaful ei, scris de Anicius Auchenius Bassus, s-⁠a păstrat, iar piatra a fost redescoperită în 1945. În 1430 papa Martin al V-⁠lea a poruncit să fie aduse moaștele la Roma, unde se păstrează în biserica Sant'Agostino. Pe drum se spune că s-⁠au petrecut multe minuni.

Biserica Ortodoxă o numește Sfânta Cuvioasă Monica și o pomenește la 4 mai. Ea rămâne pilda mamei credincioase care se roagă pentru copiii ei.