Florian

Sfântul Florian a fost un creștin din Lauriacum, în provincia Noricum, ucis pentru credința sa în jurul anului 304, în vremea prigoanei lui Dioclețian. Este cinstit mai ales în Europa Centrală, ca ocrotitor al pompierilor, al Poloniei și al Austriei Superioare. Este pomenit la 4 mai de Biserica Catolică și la 17 mai de Biserica Ortodoxă Rusă.

Viața

S-⁠a născut în jurul anului 250, după unele izvoare la Aelium Cetium (azi Sankt Pölten), după altele la Cannabiaca (azi Zeiselmauer). A intrat în armata romană și a urcat în rang până a ajuns căpetenie a oștirii în Noricum. Pe lângă datoriile militare, rânduia și conducea brigăzi de stingere a incendiilor și pregătise o echipă aleasă de soldați doar pentru aceasta. Împărații Dioclețian și Maximian îl prețuiau pentru istețimea și priceperea lui în purtarea cu oamenii. Florian a primit creștinismul, la început în taină, apoi și-⁠a mărturisit credința fățiș.

Mucenicia

În vremea prigoanei, la Roma au ajuns știri că Florian nu aplică poruncile împotriva creștinilor din ținutul său. Împăratul a trimis la Lauriacum pe dregătorul Aquilinus. Aflând de arestarea mai multor creștini din Lorch, Florian a plecat să-⁠i scape, dar a fost prins. Aquilinus i-⁠a cerut să aducă jertfă zeilor romani, iar el a refuzat; i s-⁠au luat rangurile și slujba. Potrivit Vieții lui, a fost bătut cu bice, iar trupul i-⁠a fost sfâșiat cu cârlige. A fost osândit să fie ars pe rug. Stând pe rug, el ar fi spus soldaților să aprindă focul, căci în numele Domnului se va sui pe el. Soldații s-⁠au temut de cuvintele lui și nu l-⁠au ars; l-⁠au legat de gât cu o piatră de moară și l-⁠au aruncat în râul Enns, la 4 mai 304.

După o tradiție, soldatul care l-⁠a împins în râu a orbit pe loc. O undă neobișnuită a dus trupul pe o stâncă, iar un vultur și-⁠a întins aripile deasupra lui, ca să-⁠l apere. În noaptea următoare, Florian s-⁠a arătat unei femei credincioase, Valeria, și a cerut să fie îngropat. Boii care duceau căruța cu trupul s-⁠au oprit, istoviți de sete, iar în locul acela a izvorât apă din pământ; astfel au ajuns până la locul îngropării. Izvorul se mai numește și azi izvorul lui Florian. Trupul a fost îngropat lângă Lorch, apoi mutat acolo unde s-⁠a ridicat mănăstirea Sfântul Florian, lângă Linz.

Cinstirea

Poporul l-⁠a ales ocrotitor al pompierilor, al curățitorilor de coșuri, al berarilor, al olarilor, al fierarilor și al altor meșteșugari. Este socotit apărătorul împotriva focului, a inundațiilor, a fulgerelor și a secetei; se zugrăvește ca soldat roman cu steag, cu o găleată de apă din care stinge o casă în flăcări. Cinstirea lui este foarte răspândită în Europa Centrală, iar în Bavaria și Austria numele Florian se dădea copiilor ca să-⁠i pună sub ocrotirea lui. Orașul Sankt Florian din Austria îi poartă numele.

În 1184, papa Lucius al III-⁠lea a trimis în Polonia, la cererea prințului Cazimir al II-⁠lea, o parte din moaștele sale, iar Cracovia păstrează părticele. Florian a devenit atunci ocrotitorul Poloniei. Biserica Sfântul Florian din Cracovia este cinstită de la 1528, când un incendiu a ars cartierul fără să atingă biserica. Statuia lui din biserica romano-⁠catolică din Turda, dăruită în 1950, este o raritate în România și îl înfățișează stingând un foc.