Silvan al Gazei

Sfântul Sfințit Mucenic Silvan a fost episcop al Gazei și a primit cununa muceniciei în anul 311, la Cezareea Palestinei, în vremea prigoanei lui Dioclețian și a urmașilor lui. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 4 mai după calendarul vechi, adică la 17 mai după cel nou, iar Biserica Catolică la 4 mai.

Izvoarele pomenesc doi sfinți sfințiți mucenici Silvan din Gaza, un episcop (4 mai) și un preot (14 octombrie), dar viețile lor sunt atât de asemănătoare, încât probabil este vorba de un singur om. Silvan este numit uneori episcop al Cezareei, după locul unde a fost osândit la muncă silnică, dar după locul slujirii a fost al Gazei sau din apropierea Gazei, cum arată și Mineiele.

Silvan era din împrejurimile Gazei. În lume fusese ostaș. Dorind să slujească lui Dumnezeu, a primit preoția și apoi a fost hirotonit episcop al Gazei. A adus la creștinism pe mulți păgâni. În prigoana împăratului Dioclețian, mai exact a ajutorului său la domnie, Maximin, a fost adus la judecată la Cezareea, a fost chinuit, a răbdat cu bărbăție chinul și a fost osândit la munci grele în minele de aramă din cetatea palestiniană Fena. La această muncă sfântul episcop a ajuns la cea mai mare istovire, dar, mereu viu la suflet, propovăduia neîncetat pe Hristos celor din jur. Aceasta a stârnit ura păgânilor, care i-⁠au tăiat capul. La fel au murit împreună cu el încă patruzeci de sfinți mucenici, care au primit creștinismul prin cuvântul episcopului. Moartea lor a urmat în anul 311.