Pelaghia din Tars

Sfânta Muceniță Pelaghia a fost o fecioară din Tarsul Ciliciei, care a primit cununa muceniciei la începutul veacului al IV-⁠lea, în vremea prigoanei lui Dioclețian. Viața ei ne-⁠a rămas în forma unei povestiri tradiționale, iar Biserica o cinstește ca pe o tânără care a ales să rămână a lui Hristos, în ciuda dorinței unui împărat.

După tradiție, Pelaghia s-⁠a născut în Tars, în sânul unei familii bogate și vestite, dar păgâne. Era foarte frumoasă și bine crescută. Auzind de la creștini despre Hristos și despre mântuirea sufletului, a cunoscut credința, iar apoi a fost botezată de episcopul Clinon (Linus), un om cunoscut pentru sfințenia lui, care trăia ascuns din pricina prigoanei. A împărțit săracilor veșmintele ei scumpe și o mare parte din avere și i-⁠a spus mamei sale că s-⁠a botezat.

Fiul adoptiv al lui Dioclețian, moștenitorul tronului, s-⁠a îndrăgostit de ea și a cerut-⁠o de soție. Pelaghia a răspuns că se făgăduise lui Hristos și nu poate fi a nimănui altuia. Tânărul, deznădăjduit, și-⁠a luat viața cu sabia. Mama Pelaghiei, temându-⁠se de mânia împăratului, a dus-⁠o la judecată. Dioclețian, uimit de frumusețea ei, i-⁠a cerut să se lepede de credință și să-⁠i devină soție, făgăduindu-⁠i toate bunătățile pământului. Fecioara a refuzat și a mărturisit pe Hristos. Atunci a fost osândită să fie arsă într-⁠un taur de aramă încins. După povestire, ea s-⁠a închinat, s-⁠a rugat și a intrat singură în taurul înroșit. O variantă a poveștii spune că a fost trimisă la Roma și că mirosul de smirnă a străbătut cetatea; după alta, patru lei au fost trimiși să-⁠i sfâșie rămășițele, dar le-⁠au păzit de păsările răpitoare până ce episcopul le-⁠a putut aduna.

Oasele ei au fost strânse de episcopul Clinon și îngropate pe un deal din apropierea cetății. Mai târziu, deasupra moaștelor, s-⁠a ridicat o biserică, pe care tradiția o leagă de împăratul Constantin cel Mare.

Istoricii observă că Dioclețian a avut o fiică, Valeria, dar nu a avut fii, deci povestirea e legendară în amănunte. Se crede însă că la Tars a existat o mucenică adevărată pe nume Pelaghia, a cărei pomenire a fost împodobită cu timpul. Era prăznuită la început la 8 octombrie, laolaltă cu celelalte două Pelaghii din Antiohia; Biserica Ortodoxă o pomenește la 4 mai și la 7 octombrie.