Erasm

Sfântul Sfințit Mucenic Erasm, numit și Elmo sau Ermo, a fost episcop al Formiei, în Italia, și a primit moartea mucenicească în jurul anului 303, în vremea prigoanei lui Dioclețian și a lui Maximian. Este cinstit ca ocrotitor al marinarilor și al celor cu dureri de pântece și face parte dintre cei Paisprezece Sfinți Ajutători din tradiția occidentală. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 17 mai, iar cea Catolică la 2 iunie.

Povestea vieții lui s-⁠a păstrat într-⁠o relatare plină de legende, în care istoricii văd o amestecare cu un alt Erasm, episcop de Antiohia, și pentru care nu există dovezi istorice. După această tradiție, Erasm a fost episcop al Formiei și al întregii Campanii. În prigoană a plecat din eparhia sa pe muntele Liban, unde s-⁠a ascuns șapte ani, hrănindu-⁠se cu roadele pădurii. Un înger i-⁠a poruncit să se întoarcă în cetatea lui.

Pe drum a întâlnit soldați, care l-⁠au întrebat cine este; el s-⁠a mărturisit creștin și a fost dus la judecată la Antiohia, înaintea lui Dioclețian. După grele chinuri a fost legat în lanțuri și aruncat în temniță, de unde un înger l-⁠a scos. A trecut prin Lichia, unde a înviat pe fiul unui om cunoscut, și multe botezuri au atras atenția lui Maximian, pe care Iacob de Voragine îl socotește mai cumplit decât Dioclețian. Maximian a poruncit să fie prins, iar Erasm și-⁠a mărturisit mai departe credința. Mâniat, împăratul l-⁠a pus într-⁠un butoi plin de țepi și l-⁠a rostogolit la vale; tradiția spune că un înger l-⁠a păstrat în viață.

După izvoarele sârbești, Erasm a ajuns la Ohrid, a înviat pe fiul unui om numit Anastasie și a botezat mulți păgâni, distrugând jertfelnicele idolești. Înaintea unui chip de aramă al lui Zeus, de care i s-⁠a cerut să se închine, a făcut o minune: din idol a ieșit un balaur, pe care sfântul l-⁠a ucis. A botezat, după aceste povestiri, mii de oameni. Un înger l-⁠a scos din temnița în care fusese aruncat și l-⁠a dus apoi în Campania. S-⁠a retras într-⁠o peșteră, unde a trăit în nevoință până la moarte. Înainte de a muri s-⁠a închinat de trei ori spre răsărit și s-⁠a rugat ca Dumnezeu să ierte păcatele tuturor celor ce-⁠i vor chema numele cu credință; un glas din cer a răspuns: „Așa să fie precum te-⁠ai rugat, vindecătorul meu Erasm.” S-⁠a sfârșit în jurul anului 303. La Ohrid se păstrează și azi o peșteră cu o bisericuță a Sfântului Erasm.

O altă tradiție spune că a fost spintecat, cu intestinele înfășurate pe un colac de vinci; povestea poate să fi pornit din privirea unei icoane în care sfântul era înfățișat cu un colac, semn al ocrotirii sale față de marinari. Se mai spune că Erasm ar fi continuat să predice și după ce un trăsnet a lovit pământul lângă el, de aceea marinarii, în primejdie din pricina furtunilor, l-⁠au chemat; luminile care se văd pe catargele corăbiilor în furtună au fost numite „focul Sfântului Elmo”.

Papa Grigorie cel Mare scrie, în veacul al VI-⁠lea, că moaștele sale se păstrau în catedrala din Formia. Când vechea Formia a fost distrusă de sarazini, în 842, cinstirea lui s-⁠a mutat la Gaeta, unde moaștele au fost aflate ascunse, în 917, de episcopul Bono, iar mai târziu papa Pascal al II-⁠lea a sfințit noua catedrală închinată lui. Este ocrotitor al orașelor Gaeta și Formia. În Bazilica Sfântul Petru din Roma există un altar al lui, cu o copie după „Martiriul Sfântului Erasm” de Poussin, iar un craniu atribuit lui este venerat la München. Este chemat împotriva colicilor, a durerilor de pântece, a bolilor intestinale și a durerilor nașterii.