Godehard de Hildesheim

Sfântul Godehard de Hildesheim, numit și Gotthard, a fost un monah benedictin, reformator monahal și episcop de Hildesheim în prima jumătate a veacului al XI-⁠lea. S-⁠a născut în 960 și a murit la 5 mai 1038. A trăit înainte de despărțirea Bisericilor, iar numele lui se păstrează în calendare la 4 sau 5 mai. Viața lui a fost scrisă de ucenicul său Wolfher.

Tinerețea și viața monahală S-⁠a născut în 960 în apropiere de Niederaltaich, în eparhia Passauului, unde tatăl său, Ratmund, era vasal al canonicilor mănăstirii. A învățat științele umaniste și teologia la mănăstirea Niederaltaich, unde a devenit canonic, apoi a slujit ca administrator bisericesc la curtea arhiepiscopilor Salzburgului. După ce a călătorit prin mai multe țări, între care Italia, și-⁠a încheiat studiile la școala catedralei din Passau și s-⁠a întors la Niederaltaich, unde a fost numit prepozit.

Când ducele Henric al Bavariei a hotărât să facă din așezământul canonicilor o mănăstire benedictină, Godehard a rămas acolo ca novice și a devenit monah în 990. În 993 a fost hirotonit preot, apoi a ajuns prior și conducător al școlii monahale. În 996 a fost așezat egumen, în prezența ducelui. A introdus la Niederaltaich reformele de la Cluny și a ajutat la înnoirea Regulii Sfântului Benedict. Sub ocrotirea lui Henric al II-⁠lea, cel care avea să devină împărat, a format egumeni pentru mănăstirile Tegernsee, Hersfeld și Kremsmünster.

Episcopul Hildesheimului La 2 decembrie 1022 l-⁠a urmat pe Bernward ca episcop de Hildesheim, fiind sfințit de arhiepiscopul Aribo al Mainzului. În cei cincisprezece ani de păstorire a câștigat prețuirea clerului. S-⁠a îngrijit mult de educația tinerilor clerici și a întemeiat mai multe școli; școala catedralei din Hildesheim a devenit sub el un centru de învățătură. A poruncit construirea a aproximativ treizeci de biserici. Pe la 1025 a întemeiat o mănăstire lângă capela de pe Zierenberg, cu o biserică închinată Sfântului Mauriciu, sfințită în 1028. Deși înaintat în vârstă, și-⁠a apărat cu energie drepturile eparhiei. După o scurtă boală a murit la 5 mai 1038 la Mauritiusstift, casa de popas pentru călători pe care o întemeiase.

Canonizarea și cinstirea Urmașii lui în scaunul episcopal, Bertold și Bernhard I, au stăruit pentru canonizarea lui, care a avut loc în 1131 la un sinod ținut la Reims, unde papa Inocențiu al II-⁠lea l-⁠a trecut oficial în rândul sfinților. La 4 mai 1132 Bernhard a mutat moaștele din biserica mănăstirii în catedrala din Hildesheim, iar la 5 mai s-⁠a ținut prima sărbătoare în cinstea lui. Raca sa, din jurul anului 1140, este printre cele mai vechi racle păstrate din Evul Mediu. Cinstirea lui s-⁠a răspândit în Scandinavia, Elveția și Europa răsăriteană. A fost chemat în ajutor împotriva febrei, a hidropiziei, a bolilor copiilor, a grindinei și a durerilor nașterii. Mănăstirea Niederaltaich l-⁠a făcut ocrotitorul liceului ei, iar negustorii călători l-⁠au ales ocrotitor; de aceea multe biserici și capele din Alpi îi poartă numele, ca și pasul Sfântul Gotthard.