Galaction Urbanovici-⁠Novikov

Sfântul Cuvios Mucenic Galaction Urbanovici-⁠Novikov, ieromonah, s-⁠a născut la 11 martie 1870 în satul Pudino din ținutul Lida, gubernia Vilna, în familia unui țăran, pe numele lumesc Grigorie Stanislavovici Urbanovici-⁠Novikov. A murit împușcat la 19 decembrie 1937, la Alma-⁠Ata.

La 20 iunie 1900 a intrat în Mănăstirea Schimbarea la Față de la Valaam, la 19 octombrie 1904 a fost primit novice, la 1 martie 1908 a fost tuns în monahism, la 24 martie 1911 a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Serghie al Finlandei și Vîborgului, mai târziu patriarh al Moscovei, în biserica schitului Tuturor Sfinților, iar la 24 decembrie 1915 a fost hirotonit ieromonah. A fost rânduitor al lucrătorilor în mănăstire, iar după octombrie 1917, econom la metocul Valaam din Moscova. Din 1925 a slujit la biserica icoanei Maicii Domnului de la Rjev-⁠Okoveț din Moscova.

La 29 iunie 1927 a fost arestat sub învinuirea de spionaj. Prin hotărârea Colegiului OGPU din 25 iulie 1927 a fost închis pe cinci ani în lagărul special de la Solovki. Întors în 1932, s-⁠a așezat în așezarea Verhni Posad din raionul Zvenigorod, regiunea Moscova, și a slujit într-⁠una din bisericile ținutului. La 4 noiembrie 1936 a fost arestat sub învinuirea că ar fi făcut propagandă antisovietică și ar fi tâlcuit Sfânta Scriptură în duh contrarevoluționar, și a fost închis la Butîrka, în Moscova. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 20 ianuarie 1937 a fost osândit de Consfătuirea Specială a NKVD la cinci ani de surghiun în Kazahstan, pe care i-⁠a ispășit în satul Taldî-⁠Kurgan, din districtul Alma-⁠Ata. În noiembrie 1937 a fost arestat iar, sub învinuirea de propagandă antisovietică. Martorii l-⁠au descris ca adept al Patriarhului Tihon și potrivnic al reînnoitorismului. Nici acum nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 4 decembrie 1937, troica specială a Direcției NKVD din regiunea Alma-⁠Ata l-⁠a osândit la moarte prin împușcare, iar sentința a fost executată la 19 decembrie 1937. A fost îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

A fost slăvit prin hotărârea Sfântului Sinod din 27 decembrie 2000. Este pomenit, după pagina Azbyka, la 23 august și la 20 decembrie.