Sari la conținut

Sfântul Mucenic

Gemolus

Mucenic al Apusului, cinstit de Biserica nedespărțită.

Sursă nesigură. Căutăm să verificăm informațiile cât mai curând.

Prăznuire
4 februariestil vechi 17 februarie
Epoca
secolul X

Viața

Gemolus (Gemolo) este cinstit ca sfânt și mucenic de Biserica Romano-⁠Catolică, care îi pomenește amintirea la 4 februarie. A trăit în jurul anului 1000 în nordul Italiei.

Informațiile istorice despre el sunt foarte puține și uneori contradictorii. Se cunosc doar două izvoare: Liber Notitiae Sanctorum Mediolani, un manuscris din secolul al XIII-⁠lea, și o patimă păstrată în arhiva abației Ganna, de lângă Varese, copiată în secolul al XVII-⁠lea după un pergament mult mai vechi, pierdut. Amândouă povestesc că în jurul anului o mie un grup de pelerini de dincolo de Alpi, în drum spre Roma, a trecut prin valea Marchirolo, în eparhia Milanului. Erau un episcop neidentificat, nepotul lui Gemolus, un însoțitor al acestuia, Imerius, și slujitorii lor. Tâlharii din Uboldo, conduși de un căpitan numit „Roșul”, le-⁠au furat calul episcopului și câteva obiecte. Gemolus și Imerius i-⁠au urmărit și i-⁠au ajuns lângă un izvor. Gemolus a cerut înapoierea prăzii în numele iubirii de Dumnezeu și al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, dar tâlharii au refuzat și i-⁠au provocat să primească moartea pentru aceeași iubire. Gemolus a răspuns că primește, iar Roșul l-⁠a decapitat; tovarășii lui l-⁠au rănit de moarte pe Imerius, care a fugit și a murit sângerând în fața bisericii Sfântul Mihail din Bosto, azi la marginea Varesei.

Conform narațiunii, Gemolus și-⁠a luat de la sine capul, s-⁠a urcat pe cal și a ajuns la unchiul său, episcopul, lângă Monte Donego, unde a murit. Unchiul l-⁠a îngropat acolo și a ridicat peste mormânt o mică biserică închinată Sfântului Mihail. În 1095 trei preoți milanezi s-⁠au așezat lângă ea, de unde a crescut mănăstirea benedictină, abația San Gemolo din Ganna, sfințită în 1160. Credincioșii mergeau la izvor ca să ia „pietrele roșii”, socotite picăturile sângelui mucenicului, iar „apele Sfântului Gemolus” erau purtate în procesiuni din toată Lombardia pentru a cere ploaie. Moaștele din Ganna au fost recunoscute ca autentice în 1941.

Este un sfânt local al Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă, iar povestea este în mare parte legendară.

Prăznuiți în aceeași zi 4 februarie