Gheorghe Aghioritul

Sfântul Mucenic Gheorghe Aghioritul, numit și din Athos, s-⁠a născut în Filadelfia, într-⁠o familie de creștini, și a murit în anul 1794, tăiat cu sabia la 2 octombrie.

Ajuns la vârsta deplină, a plecat din patrie și s-⁠a așezat în Karaceasu, un loc din eparhia Iliopolei. Acolo s-⁠a lepădat de credință și a trecut la islam, dar mai târziu s-⁠a căit și s-⁠a retras la Sfântul Munte Athos, unde a făcut pocăință și, după canonul primit, a fost uns cu Sfântul Mir. Mult timp s-⁠a nevoit pe Athos, dar sufletul lui nu a avut niciodată pace deplină. Fericitul nu găsea alt mijloc să șteargă lepădarea de Hristos decât să-⁠L mărturisească înaintea celor înaintea cărora se lepădase și s-⁠a aprins în cele din urmă de dorința hotărâtă a muceniciei. Vestindu-⁠și gândul duhovnicului și altor părinți duhovnicești și aflându-⁠i de acord, și-⁠a împărțit tot ce avea părinților, ca milostenie, cerându-⁠le rugăciunile atât de trebuincioase pentru marea nevoință ce-⁠l aștepta, și, părăsind Sfântul Munte, a ajuns în Karaceasu.

Turcii, văzându-⁠l, l-⁠au recunoscut, l-⁠au prins și l-⁠au dus la judecător, mărturisind că omul acesta într-⁠un anumit timp s-⁠a lepădat de Hristos și s-⁠a făcut turc, iar acum a venit și umblă în haine creștine. Înaintea judecătorului, sfântul a întărit spusele pârâșilor, s-⁠a mărturisit creștin și a refuzat să se lepede de credința lui. L-⁠au pus în temniță, unde opt zile turcii l-⁠au chinuit cu cruzime: i-⁠au întins picioarele în lemn până era gata să i se rupă tendoanele, apoi au adus o cupă de metal înroșită tare și i-⁠au pus-⁠o pe cap ca pe o scufie; apoi i-⁠au înfășurat capul cu o frânghie și au strâns-⁠o atât de tare încât albul ochilor i-⁠a ieșit din locul lui. Dar viteazul ostaș al lui Hristos a continuat să-⁠L mărturisească pe Hristos. Atunci judecătorul l-⁠a osândit la moarte. La 2 octombrie 1794 mucenicul a fost tăiat cu sabia. Este pomenit la 4 iulie, în Soborul cuvioșilor athoniți, zi mobilă.