Gherman de la Pecenga

Cuviosul Mucenic Gherman a fost monah al mănăstirii Sfânta Treime de la Pecenga, ucis la 2 decembrie 1589, în timpul unui atac al suedezilor. Este cinstit în Soborul sfinților din Kola și în cel al sfinților din Novgorod. A fost canonizat pentru cinstire în toată Biserica în 2003, odată cu alți o sută șaisprezece mucenici uciși în decembrie 1589. Este pomenit la 2 decembrie (15 decembrie după calendarul nou).

Știrile despre el vin din tradiția mănăstirii și din viața cuviosului Trifon de la Pecenga. Despre cuviosul mucenic Gherman nu se știe aproape nimic. Tradiția mănăstirii spune că era monah rasofor al mănăstirii Pecenga și că îndeplinea slujba de paraclisier și de ponomar.

A primit moartea mucenicească la 2 (15) decembrie 1589, în vremea atacului unei cete suedeze asupra mănăstirii. După tradiția mănăstirii, sfântul a fost ucis în timpul Liturghiei, pe când slujea împreună cu ieromonahul Iona în biserica Adormirii din pustie, la pârâul lui Trifon. Moartea l-⁠a găsit pe monah pe când cobora din clopotniță. Amândoi mucenicii au fost îngropați lângă mormântul cuviosului Trifon.

Cinstirea lui Gherman de la Pecenga a fost multă vreme locală. El este pomenit în „Descrierea sfinților ruși” (de la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea sau al XVIII-⁠lea). Canonizarea cuviosului mucenic este întărită prin trecerea numelui lui în Soborul sfinților din Novgorod.