Ghizela de Bavaria

Ghizela de Bavaria (Gisela, Gizella) a fost prima regină a Ungariei, soția regelui Ștefan I, sora împăratului Henric al II-⁠lea, și mai târziu stareță a mănăstirii Niedernburg din Passau. S-⁠a născut în jurul anului 985 și a adormit la 7 mai 1065. Este beatificată de Biserica Romano-⁠Catolică.

Era fiica ducelui Henric al II-⁠lea al Bavariei și a Ghizelei de Burgundia și a primit o educație creștină aleasă, poate de la episcopul Wolfgang de Regensburg. În 996 s-⁠a căsătorit cu Ștefan I al Ungariei, ca parte a politicii de deschidere a Ungariei către Apus. Nunta lor a fost un moment de cotitură în istoria Ungariei. Au avut un fiu, Sfântul Emeric, mort la 2 septembrie 1031 la o vânătoare de mistreți. Ca regină a avut un rol de seamă în răspândirea credinței creștine și a culturii apusene în Ungaria. Fiii lui Edmund Coastă de Fier al Angliei, trimiși în străinătate după urcarea lui Cnut pe tron, au ajuns sub ocrotirea regelui Ștefan; unul dintre ei, Edward Atheling, a fost crescut ca protejat al reginei Ghizela.

După moartea lui Ștefan, în 1038, Ghizela a părăsit Ungaria în 1046, împreună cu însoțitorii ei și mulți coloniști bavarezi, și s-⁠a întors în Bavaria. A intrat la mănăstirea Niedernburg din Passau și a ajuns stareță. A murit acolo. Mormântul ei este bine cunoscut și socotit loc sfânt. În secolul al XVIII-⁠lea s-⁠a încercat canonizarea ei, fără izbândă; a fost beatificată în 1975. Pomenirea ei este la 7 mai și la 1 februarie.

Este cinstită ca fericită în Apus; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.