Glodesinda de Metz

Sfânta Cuvioasă Glodesinda de Metz (Glodesind) a fost o fecioară care a întemeiat și a condus o mănăstire de maici la Metz, în Franța, în vremea regelui Childebert al II-⁠lea al Austrasiei. A trăit între 572 și 608 și a adormit la vârsta de treizeci de ani.

Făcea parte din nobilimea carolingiană. Tatăl ei, Wintrio, era un duce austrasian cu stăpâniri întinse în Champagne, iar mama, Godila, era și ea fiica unui duce austrasian. Mătușa ei după tată, Rotlinda, era stareța de la Ören, o mănăstire din Trier, și soția Sfântului Arnulf, mai târziu episcop de Metz. La unsprezece sau doisprezece ani, în 590, a fost măritată cu un tânăr nobil, Obelen, dar căsnicia n-⁠a fost consumată. Soțul ei a fost arestat după ce a adus-⁠o la castelul lui, bănuit de complot împotriva regelui, ținut un an în temniță și apoi executat. După Baring-⁠Gould, ei se iubeau duios, iar lovitura i-⁠a rupt orice legătură cu lumea.

Tatăl ei voia s-⁠o mărite din nou, dar ea a fugit la Metz și s-⁠a adăpostit în biserica Sfântul Ștefan; părinții n-⁠au folosit forța. A devenit monahă, apoi stareță a mănăstirii ridicate de părinții ei, în care a fost șase ani, până la moarte. Minunile care au arătat sfințenia ei au început la douăzeci și cinci de ani după moarte, la prima mutare a trupului. A fost îngropată mai întâi lângă o biserică închinată Sfântului Arnulf, iar apoi mutată încă de două ori. Este pomenită la 25 iulie în Biserica Ortodoxă (la 8 iulie în Apus), ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.