Goar

Sfântul Cuvios Goar din Aquitania a fost preot și pustnic pe malul Rinului, în veacul al VII-⁠lea, și a adormit la 6 iulie 649. Locul în care a viețuit se numește azi Sankt Goar.

S-⁠a născut în jurul anului 585 într-⁠o familie nobilă din Aquitania și s-⁠a arătat cuvios încă din tinerețe. După ce a fost hirotonit preot, a ajuns cunoscut pentru predica sa stăruitoare. Dorind însă să slujească lui Dumnezeu în ascuns, a plecat în eparhia Trierului și în 618 s-⁠a retras ca pustnic lângă orașul Oberwesel. Cu toate că voia singurătate, vestea sfințeniei lui s-⁠a răspândit în toată țara, iar călătorii îl căutau pentru sfat.

După tradiție, doi pelerini l-⁠au pârât lui Rusticus, episcopul Trierului, ca fățarnic care nu își ține făgăduințele de sărăcie și curăție. Goar a fost chemat să se apere, iar o minune i-⁠a dovedit nevinovăția și l-⁠a arătat vinovat pe episcop de faptele de care îl învinuise. În alt chip povestit, episcopul Rusticus l-⁠ar fi învinuit de vrăjitorie, regele Sigebert al III-⁠lea al Austrasiei l-⁠ar fi achitat la Metz, iar după căderea lui Rusticus lui Goar i s-⁠ar fi oferit scaunul Trierului. Sfântul a cerut răgaz să se gândească, deoarece nu voia povara episcopiei, s-⁠a întors la Oberwesel, s-⁠a îmbolnăvit și a murit fără să fi ajuns episcop. Se povestește că, atunci când a refuzat scaunul, și-⁠a agățat mantia de o rază de soare, care a ținut-⁠o ca și cum ar fi fost solidă.

Viața sa a fost scrisă în anul 839 de monahul Wandalbert de Prüm. Se spune că Carol cel Mare a ridicat o biserică peste locul sihăstriei lui, iar în jurul ei a crescut orașul Sankt Goar, pe malul stâng al Rinului. Este socotit ocrotitorul hangiilor, olarilor și viticultorilor. Este pomenit la 6 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.