Godeberta

Sfânta Cuvioasă Godeberta (Godebertha) s-⁠a născut în 640, lângă Amiens, în Franța, din părinți nobili și evlavioși, ținând de curtea regelui; a primit o educație îngrijită și a murit la 9 sau 11 aprilie 670, după o părere (alte izvoare spun în jurul anului 700). Când tatăl ei a dus-⁠o la curte, ca s-⁠o căsătorească cu un om de rang potrivit, Sfântul Eligiu, care se afla acolo, a văzut că ea voia să-⁠și închine fecioria lui Dumnezeu. Și-⁠a scos inelul de episcop și i l-⁠a pus pe deget, în fața regelui, vestind-⁠o monahie.

Godeberta a respins cererile de căsătorie ale nobililor care o pețeau. Regele, impresionat de râvna ei, i-⁠a dăruit un mic palat în apropiere, la Noyon, cu o capelă închinată Sfântului Gheorghe. A făcut din casă o mănăstire, unde a fost egumenă peste douăsprezece fecioare tinere, și l-⁠a ales pe Eligiu povățuitor duhovnicesc. A trăit în rugăciune și singurătate, ieșind uneori când o chema dragostea sau credința, să se ducă printre oameni, dintre care mulți erau încă păgâni. Este o sfântă a Bisericii nedespărțite, pomenită la 11 aprilie (stil nou; 24 aprilie pe stil vechi).