Godon de Novalesa

Godon a fost întâiul egumen al mănăstirii Novalesa din Piemont, între 726 și cel târziu 739. Este cinstit ca sfânt local, în mănăstirea pe care a condus-⁠o, și pomenit la 19 ianuarie.

Izvoarele principale despre el sunt o cartă întocmită la 30 ianuarie 726 și „Cronica de la Novalesa”, scrisă în veacul al XI-⁠lea. Nu s-⁠au păstrat știri despre neamul lui și despre anii tinereții.

În 726, prin grija lui Abbon, stăpânitorul Maurienei și al Susei, s-⁠a întemeiat mănăstirea Novalesa. Primul egumen, ales din îndemnul episcopului Valhun și cu învoirea ctitorului, a fost Godon. Abbon, care avea întinse moșii în Provența și în Savoia de azi, a dăruit cu dărnicie mănăstirea pe care o întemeiase, între altele cu moșii din apropierea Susei. Între privilegiile date frățiilor din noua mănăstire era și dreptul de a-⁠și alege egumenul fără o încuviințare din afară.

Despre felul în care a condus Godon mănăstirea se știu puține lucruri. Se spune că a introdus în mănăstire regula benedictină și a vegheat cu strășnicie la păzirea ei. Data morții lui nu se cunoaște cu precizie. Probabil s-⁠a mutat la Domnul cel târziu la 5 mai 739, când egumen la Novalesa era deja Abbon.

Cinstirea lui ca sfânt local s-⁠a închegat probabil încă în Evul Mediu timpuriu. În testamentul lui Abbon, egumenul Godon este numit „venerabil”, iar în „Cronica de la Novalesa” este deja numit „sfânt”.