Grigorie al Serbiei

Sfântul Ierarh Grigorie al Serbiei (secolul al XIV-⁠lea) a fost episcop al Rașkăi, sârb de neam, care a fost probabil mai înainte monah la mănăstirea Hilandar de pe Athos. Este cunoscut ca scriitor al Nomocanonului din Raška (1305), o colecție importantă de drept bisericesc.

A fost episcop al Rașkăi între 1 septembrie 1303 și 31 august 1304 și apoi în 1313. Din nota de încheiere se știe că în 1305, în vremea regelui Milutin Uroș, în mănăstirea Peć, Grigorie a copiat așa-⁠numitul Nomocanon din Raška pentru mănăstirea athonită Hilandar. El însuși s-⁠a numit frate al monahilor din Hilandar, de aceea se crede că înainte de hirotonie a locuit în mănăstirea aceea. Numele lui apare și pe o cruce de argint sculptată, dăruită bisericii-⁠catedrale a Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Ras, mutată mai târziu la mănăstirea dominicană din Dubrovnik. Timpul și împrejurările canonizării lui nu se cunosc.

Este pomenit la 12 septembrie, în Soborul ierarhilor sârbi.