Ioan al VIII-⁠lea Xifilinos

Sfântul Ioan al VIII-⁠lea Xifilinos a fost Patriarh Ecumenic al Constantinopolului între 1064 și 1075, născut la Trapezunt, un cărturar și jurist de seamă al Bizanțului din secolul al XI-⁠lea. Biserica îl pomenește la 30 august. A fost unchiul istoricului Ioan Xifilinos cel Tânăr, care a alcătuit un rezumat al Istoriei romane a lui Dio Cassius.

S-⁠a născut la Trapezunt, într-⁠o familie cunoscută, între anii 1005 și 1012. A rămas timpuriu fără tată. Pe la 1030 a venit la Constantinopol, unde a studiat la Ioan Mauropus și a legat prietenie cu filosoful și istoricul Mihail Psellos. A făcut studii de drept și a ajuns judecător al hipodromului și, în jurul anului 1045, în vremea lui Constantin al IX-⁠lea Monomahul, a condus noua școală de drept ca nomofilax. După ce s-⁠a pierdut favoarea împăratului, a părăsit capitala și a primit tunderea monahală la Muntele Olimp din Bitinia, unde se afla și prietenul său Psellos.

În 1064, după moartea lui Constantin Licudis, prietenul său, împăratul Constantin al X-⁠lea Ducas l-⁠a chemat în capitală, iar la 1 ianuarie 1064 a fost așezat patriarh. Păstorirea lui a căzut într-⁠o vreme de mare criză a imperiului, cu înfrângerea de la Manțikert din 1071 și schimbarea mai multor împărați. Ca patriarh a luat parte activă la treburile statului și a apărat drepturile Bisericii față de pretențiile împăraților. A încercat să se apropie de armeni, ca și Bizanțul amenințați de invazia turcă. A eliberat-⁠o pe împărăteasa Evdochia de făgăduința de a nu se recăsători, ceea ce a deschis calea căsătoriei ei cu Roman al IV-⁠lea Diogenes. A dat hotărâri sinodale despre logodnă, cu care logodna era socotită egală cu căsătoria în sens duhovnicesc, și despre piedicile căsătoriei. În 1070 a dat o poruncă prin care preoților li se interzicea să apere în procese. În 1072 a prezidat o adunare a mitropoliților la oratoriul Sfântului Alexie, care a hotărât că mitropoliții aflați în capitală, dacă înștiințau în prealabil patriarhul, puteau iar să voteze la alegerea episcopilor.

A scris viața Sfântului Eugeniu al Trapezuntului și tâlcuiri la pericope evanghelice, precum și scrisori, dar a fost mai cunoscut prin lucrările juridice decât prin cele teologice. A adormit la 2 august 1075 și a fost înmormântat la mănăstirea Angourion.