Macarie Sokolović

Sfântul Ierarh Macarie Sokolović a fost patriarh al Pecului, în Serbia, între 1557 și 1571, cel dintâi întâistătător al patriarhiei restaurate după ce fusese desființată în 1463, în urma cuceririi Serbiei de către otomani. A adormit în 1574. Biserica Ortodoxă Sârbă îl cinstește ca sfânt. Este pomenit la 30 august, după calendarul vechi, adică 12 septembrie.

Începuturile S-⁠a născut în prima jumătate a secolului al XVI-⁠lea, într-⁠o familie din clanul Piva din Herțegovina Veche. A fost rudă apropiată, frate, nepot sau văr primar după diferite izvoare, cu marele vizir otoman Mehmed-⁠pașa Sokolović, care și-⁠a folosit puterea pentru restabilirea Patriarhiei sârbe cu scaunul la mănăstirea din Peć. A învățat de mic la mănăstirea Mileševa, împreună cu viitorul vizir, pe atunci Bojko Sokolović. Când ruda lui a fost luată ca ienicer, el a rămas în mănăstire și și-⁠a continuat învățătura, apoi a plecat la Athos, unde a fost egumen și apoi arhimandrit al mănăstirii Hilandar. La întoarcerea în Serbia a fost hirotonit episcop.

Patriarh al Pecului Până la restabilirea patriarhiei, sârbii ortodocși erau sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Ohrida, care nu izbutise să controleze decât puține eparhii sârbești. Mitropolitul Pavle al Semendriei fusese unul dintre cei care nu au recunoscut starea de atunci și au căutat să refacă independența Bisericii sârbe, între 1526 și 1541. Patriarhia de Peć a fost refăcută în 1557, cu sprijinul marelui vizir, iar Macarie a fost cel dintâi patriarh. Sultanul i-⁠a acordat aceleași drepturi ca patriarhului Constantinopolului. Jurisdicția patriarhiei cuprindea ținuturile statului sârb medieval, cu Bačka, Banat, Baranja, Srem, Slavonia, Bosanska Krajina, Bosnia, Lika, Krbava și Dalmația, până la graniță, inclusiv orașe ca Sofia în est și Skopje în sud. Avea peste patruzeci de eparhii, între care cele nou-⁠înființate Trebinje și Požega, și altele la Buda, Pécs, Szeged, Arad, Timișoara, Vârșeț, la mănăstirea Orahovica și la mănăstirea Rmnj, pentru Dalmația, precum și Samokov, Tetovo și Mașka. Macarie a sprijinit refacerea unor biserici dărâmate și a redeschis mănăstiri, între care Banja din Priboj, Gračanica, Studenica, mănăstirea patriarhală din Peć, Mileševa și Budisavci din Kosovo și Metohia. Reînnoirea a început o renaștere a culturii sârbe în artă și literatură.

Sfârșitul Din pricina bolii s-⁠a retras în 1571, lăsând urmaș pe nepotul său, Antonije Sokolović. A adormit în 1574. Este socotit unul dintre cei mai de seamă conducători religioși din istoria sârbilor și figurează în cartea „Cei o sută mai de seamă sârbi”.