Fiacru de Breuil

Cuviosul Fiacru de Breuil a fost preot, egumen și pustnic irlandez din veacul al VII-⁠lea, care s-⁠a așezat lângă Meaux, în Franța, și a murit la 18 august 670. A fost cunoscut pentru sfințenia lui și pentru darul de a vindeca bolnavii, iar din vremea lui s-⁠a păstrat cinstirea lui ca ocrotitor al grădinarilor. Este cinstit mai ales în Apus, iar Biserica îl pomenește la 30 august.

Viața S-⁠a născut în Irlanda, spre sfârșitul veacului al VI-⁠lea, într-⁠o familie aleasă, și a crescut într-⁠o mănăstire, unde a devenit monah și a învățat meșteșugul plantelor de leac. A fost hirotonit preot și a ajuns egumen. Se spune că și-⁠a avut sihăstria, poate chiar o mănăstire, lângă izvorul Sfântului Fiachra, la Kilferagh, în comitatul Kilkenny. Mulțimile alergau la el din pricina vieții lui sfinte și a vindecărilor, iar el a plecat pe mare în Franța, în căutarea unei singurătăți mai adânci.

A ajuns la Meaux în 628. Episcopul Faro, care primise odinioară binefaceri de la misionarul irlandez Columban, a fost binevoitor cu el și i-⁠a dat un loc la Breuil, în Brie, pentru a trăi în singurătate în pădure. Acolo Fiacru și-⁠a făcut o sihăstrie, o grădină de legume și ierburi, un paraclis în cinstea Maicii Domnului și un adăpost pentru drumeți. A viețuit în mare înfrânare, în rugăciune, post, priveghere și lucru cu mâinile în grădina lui. El vindeca felurite boli prin punerea mâinilor, iar faima minunilor lui s-⁠a întins departe.

A adormit la 18 august 670 și a fost îngropat în biserica locului sihăstriei sale. Așezarea a crescut într-⁠un sat care a primit numele Saint-⁠Fiacre, în departamentul Seine-⁠et-⁠Marne.

Predania Potrivit legendei, Faro i-⁠a îngăduit atât pământ câtă brazdă va putea trage într-⁠o zi. Fiacru a tras cu capătul toiagului o brazdă, iar pământul s-⁠a deschis, copacii au căzut și mărăcinii s-⁠au smuls. O femeie bănuitoare a alergat la Faro și i-⁠a spus că episcopul e înșelat și că este vrăjitorie, dar Faro a înțeles că era lucrarea lui Dumnezeu. Se spune că de atunci Fiacru a oprit femeile să intre în împrejurimile sihăstriei, sub pedeapsa unei boli grele. În 1641 regina Ana de Austria, care atribuia rugăciunii lui însănătoșirea lui Ludovic al XIII-⁠lea și nașterea viitorului Ludovic al XIV-⁠lea, nu a îndrăznit să intre în mănăstire când a mulțumit sfântului.

Sora lui, Syra, a venit și ea în Franța și s-⁠a făcut călugăriță. Era oarbă, dar, după povestire, prin rugăciunile lui Fiacru i s-⁠a dat vederea înapoi.

Cinstirea Din veacul al IX-⁠lea moaștelor lui li s-⁠a atribuit putere făcătoare de minuni, iar bolnavi de felurite boli veneau la racla lui. Pentru vindecare se credea de ajuns să se atingă brațul lui. În 1568, de teama calviniștilor, moaștele au fost mutate la catedrala din Meaux, unde se păstrează, iar în veacurile al XVII-⁠lea și al XVIII-⁠lea orașul a fost un mare loc de cinstire a lui. Este ocrotitorul grădinarilor și, în Franța, al birjarilor, iar după un obicei mai nou, al celor bolnavi de hemoroizi. Biserica Romano-⁠Catolică îl pomenește la 30 august.