Grigorie Berdeniov

Sfântul Mucenic Grigorie Berdeniov a fost un țăran din ținutul Riazan, osândit la moarte în 1937 în vremea prigoanei bolșevice.

S-⁠a născut la 24 ianuarie 1890 în satul Pogost din ținutul Kasimov, gubernia Riazan, într-⁠o familie săracă de țărani. În copilărie a urmat trei clase la școala satului și, după rânduiala copiilor de țărani, a început devreme să lucreze, mai întâi în gospodăria tatălui său. În Primul Război Mondial, între 1914 și 1918, a luptat în armata țaristă. La treizeci de ani s-⁠a căsătorit cu țăranca Elena Nikitična, iar Domnul le-⁠a dat trei copii: Nikolai (1926), Zinaida (1930) și Claudia (1932).

Gospodăria lui era modestă: casa cu anexele, o capră, două oi și o vacă. De la tatăl său învățase meseria de dulgher și lucra la șantierul naval din Pogost ca strungar în lemn și dulgher. Tot de la tată știa cizmăria, ca meșteșugar, și era cunoscut în împrejurimi ca bun cizmar. Era, pe scurt, om priceput la toate: plugar, dulgher și cizmar. Președintele consiliului sătesc a scris despre el, într-⁠o notă către NKVD, o caracterizare de om cu greu școlit, în care îl numea un bisericos activ și înrăit, care crede în Dumnezeu și nu e prieten al puterii sovietice. Sub forma unei pâri a ajuns o mărturie frumoasă pentru un credincios; și actul de acuzare îl socotea „bisericos activ”.

Învinuit într-⁠un dosar al unei organizații răzvrătite, a fost arestat la 6 noiembrie 1937. La singurul interogatoriu nu și-⁠a recunoscut vina în niciun punct al acuzării și nu a depus mărturie împotriva nimănui. La 6 decembrie 1937 a fost osândit la moarte prin împușcare, după articolul 58, punctele 10 și 11.

Este pomenit la 23 decembrie, la 23 iunie, în Soborul sfinților din Riazan, și la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou, ultima zi schimbătoare).