Grigorie din Bizanț

Sfântul Mucenic Grigorie din Bizanț este unul dintre cei doi Grigorie care au fost trimiși în surghiun și au murit acolo, pe vremea prigoanei împotriva sfintelor icoane din vremea împăratului Constantin Copronim (741-776). Pagina de calendar pe care ne sprijinim nu spune nimic altceva despre el; redăm mai jos întâmplarea de ansamblu.

Pe vremea lui Constantin Copronim, mulți ostași ortodocși au lăsat rangul militar și au îmbrățișat viața călugărească. Pe mulți dintre ei împăratul nelegiuit i-⁠a pus la moarte după chinuri. Pe unul, pe nume Vasile, l-⁠a orbit mai întâi. Când Vasile, chiar și orb, a continuat să se închine sfintelor icoane, chinuitorul i-⁠a înfipt sabia în pântece, astfel încât i s-⁠au văzut toate măruntaiele. În acea vreme a primit cununa muceniciei pentru sfintele icoane și Sfântul Ștefan, la Constantinopol. Pe lângă aceștia, doi Grigorie, cu alții, au fost trimiși în surghiun, unde și-⁠au sfârșit viața. În sfârșit, Sfântul Ioan a fost izgonit la Dafne, suburbie a Constantinopolului, unde din porunca împăratului a fost bătut adesea și de aceea a murit.

Constantin Copronim a domnit între 741 și 776 și a fost unul dintre cei mai cruzi împărați iconoclaști. Pentru că în prigoana icoanelor cei mai de seamă apărători ai lor erau monahii, el a poruncit să se ardă mănăstirile și să se sfărâme capetele monahilor ortodocși cu însăși icoanele pe care le apărau, ori îi dădea la alte chinuri cumplite. Ostașii care îi îndeplineau voința, văzând statornicia ortodocșilor și multele semne de la icoanele batjocorite, treceau adesea din prigonitori la Ortodoxie și deveneau cinstitori râvnitori ai icoanelor, iar mânia chinuitorului se abătea asupra lor. Sfinții sunt pomeniți la 11 decembrie (stil nou).