Sari la conținut

Sfântul Mucenic

Grigorie din Constantinopol

Mucenic din Constantinopol, mort în jurul anului 730.

Prăznuire
9 auguststil vechi 22 august
Adormit
730secolul VIII

Viața

Sfântul Mucenic Grigorie din Constantinopol, protospatar, este pomenit între mucenicii care au pătimit pentru sfintele icoane în anul 730, pe vremea împăratului iconoclast Leon Isaurul (717-741). Calendarul pomenește împreună pe Iulian, Marcian, Ioan, Iacob, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie, patriciana Maria, protospatarul Grigorie și pe alții.

Împăratul l-⁠a scos din scaunul patriarhal pe Sfântul Patriarh German (715-730), l-⁠a trimis în surghiun și a așezat pe scaun, fără drept, pe iconoclastul Anastasie (730-753). Printr-⁠un decret, toate icoanele trebuiau luate din biserici și din case și nimicite. În Constantinopol, de la Sfântul Constantin cel Mare, deasupra așa-⁠numitei porți de aramă fusese așezată o icoană făcătoare de minuni a Mântuitorului, din aramă. Împăratul și patriarhul Anastasie au poruncit să fie dată jos. Un ostaș a sprijinit o scară și s-⁠a urcat să o ia. Mulțimea adunată s-⁠a revoltat de sacrilegiu. Între ei se afla patriciana Maria, femeie de neam ales, care, urmată de mulți alții, s-⁠a repezit la scară și a tras-⁠o de la zid, ca să nu atingă ostașul icoana. Scara s-⁠a prăbușit, iar ostașul a căzut și a murit. Aceasta a fost la 19 ianuarie 730. În apărarea icoanei au luat parte și protospatarul (comandantul de oști) Grigorie și Sfânta Cuvioasă Muceniță Fecioara Teodosia (pomenită la 29 mai).

Aflând, împăratul a dat la moarte numeroși ortodocși, ale căror nume și număr le știe doar Domnul. Mucenicie a primit și protospatarul Grigorie. Dar o parte din ortodocșii de neam ales, Iulian, Marcian, Ioan, Iacob, Alexie, Dimitrie, Leontie, Fotie și Petru, au fost închiși vreo opt luni și primeau în fiecare zi câte cinci sute de lovituri; prin puterea lui Hristos au rămas în viață și au răbdat cu bărbăție. Din porunca împăratului li s-⁠au ars fețele cu fier înroșit și li s-⁠au tăiat capetele. Sfânta Maria patriciana, care nu fusese închisă, aflând de moartea lor, a primit de bunăvoie moartea mucenicească. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în locul numit al lui Pelagie, lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, și au fost aflate nestricate după o sută treizeci și nouă de ani.

Sunt pomeniți la 22 august (stil nou).

Prăznuiți în aceeași zi 9 august