Grigorie Făcătorul de minuni

Sfântul Cuvios Grigorie Făcătorul de minuni a fost un pustnic din Lavra Peșterilor din Kiev, în veacul al XI-⁠lea. Toată viața nu a mâncat nimic în afară de ierburi crude. Aceste ierburi le dădea și bolnavilor care veneau după ajutor, iar aceștia se vindecau în chip minunat. S-⁠a tuns monah la Mănăstirea Peșterilor pe vremea cuviosului Teodosie (mort în 1074; pomenit la 16 mai). Citea foarte mult și singura lui avere erau cărțile. Avea un dar deosebit de a-⁠i aduce la simțire pe hoți: de mai multe ori tâlharii se strecuraseră în chilia și în grădina lui, dar, sfătuiți de părinte, s-⁠au pocăit și au lăsat viața fără lege.

Odată sfântul a coborât la Nipru după apă. Ostașii tineri ai cneazului Rostislav, plecați la război, au început să râdă de el și să-⁠l necăjească. Mânat de aceasta, comandantul a poruncit să i se lege mâinile și picioarele, să i se atârne o piatră de gât și să fie aruncat în Nipru. Cuvântul lui profetic însă s-⁠a împlinit: Rostislav nu s-⁠a mai întors din bătălie, cneazul în vârstă de douăzeci de ani, respins de poloni, a fost înghițit de ape. Scăpat în chip minunat, cuviosul Grigorie a murit în 1093 și a fost îngropat în Lavra Peșterilor din Kiev. Biserica Georgiei îl pomenește la 8 ianuarie (stil vechi; 21 ianuarie stil nou).