Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Grigorie Hlebunov

Ieromucenic al Bisericii Ruse, pomenit în calendarul ortodox.

Prăznuire
11 maistil vechi 24 mai
Adormit
1930secolul XX

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Hlebunov, preot, s-⁠a născut în 1873 în satul Șuvatovo, gubernia Simbirsk, din țăranii Nichita și Tatiana Hlebunov. A învățat la școala satului, iar restul i s-⁠a adăugat prin autoinstruire și prin educația bisericească primită în familie. Din pricina sărăciei s-⁠a mutat la Astrahan, unde și-⁠a cunoscut viitoarea soție, Daria Stepanovna. Sufletul lui se îndrepta de la ocupațiile lumești spre slujirea Domnului și s-⁠a angajat ca psalmist la biserica din satul Basî. În 1917, odată cu lovitura de stat din octombrie, a hotărât să-⁠și închine viața slujirii Bisericii și a început să se pregătească pentru hirotonie.

În 1921 a fost hirotonit preot, a slujit doi ani în bisericile Astrahanului, iar în 1923 a fost trimis la biserica Icoanei Maicii Domnului de la Rudnea din satul Nacialovo, regiunea Astrahan, unde a slujit până la arestare. Venit în noua parohie, a început să afle cine dintre enoriași ține la Ortodoxie și cine e gata să treacă la reînnoitori, și a mers pe la casele țăranilor. Președintele sfatului sătesc a găsit suspect că preotul umblă pe la țărani și notează ceva și a cerut procurorului să deschidă un dosar, dar nu erau destule dovezi și dosarul a fost închis.

Părintele Grigorie a fost păstor râvnitor și predicator curajos. A adunat multe cărți duhovnicești pe care le dădea enoriașilor să le citească, încât în casa lui se alcătuise ceva ca o bibliotecă. În 1929 a început colectivizarea, cu distrugerea gospodăriilor țărănești și a rânduielilor de viață, însoțită de o prigoană fără milă împotriva Bisericii, pentru că țărănimea rusă era legată prin tot traiul ei de Ortodoxie. Credința a crescut, iar biserica din Nacialovo s-⁠a umplut de rugători, și datorită predicii neobosite a părintelui Grigorie. În ajunul Bobotezei, 18 ianuarie 1930, la o adunare s-⁠a pus problema scoaterii clopotelor pentru a fi topite, dar cei prezenți s-⁠au împotrivit hotărât. Autoritățile au văzut ulterior în aceasta rodul activității preotului.

La sfârșitul lui ianuarie 1930, secretarul celulei locale a partidului a trimis o plângere împuternicitului OGPU, scriind că în jurul preotului s-⁠a strâns un grup de chiaburi și că la toate adunările se auzeau intervenții clar împotriva colhozurilor, venite de la oameni strâns legați de biserică. La 3 februarie 1930 părintele a fost arestat, împreună cu câțiva țărani. La percheziție i-⁠au găsit discursul unui ministru de externe austriac, cu caracter antibolșevic, și câteva scrisori de la credincioși, între care una de recomandare a unui pribeag, Ivan Ivanovici, despre care arhiepiscopul Taddeu al Astrahanului spusese că e om bun. Întrebat, părintele a spus că nu știe de unde e decupajul din cartea de vieți ale sfinților pe care o folosește în fiecare zi înainte de rugăciune și că nu ține evidența cărților pe care le dă oamenilor. A mai spus, la a doua întrebare, că nu cunoaște pe autorul scrisorii, că pribeagul Ioan a trecut pe la el doar pe scurt, a băut ceai și a plecat, că a părut un om cu minte, care a umblat prin lume și a fost la Muntele Athos, că au vorbit doar despre lucruri religioase și că nu va spune nimic mai mult despre alții, socotind că este păcat.

Pe când slujbele se opriseră din pricina arestării preotului, consiliul parohial a invitat de la Astrahan pe preotul Petru Țvetkov, cu acordul comitetului raional. Funcționarul care trebuia să-⁠l înregistreze a plecat însă fără să facă nimic, iar Țvetkov a slujit privegherea Întâmpinării Domnului fără înregistrare și a fost arestat împreună cu membrii consiliului. La 15 februarie s-⁠a adunat o mulțime de trei sute, mai ales femei, cerând eliberarea, iar OGPU a socotit prea aspre faptele autorităților locale și a eliberat pe toți arestații, dar nu și pe părintele Grigorie și pe țăranii arestați cu el. Credincioșii au socotit eliberarea o biruință. Autoritățile satului făceau tot ce puteau ca să-⁠i umilească și să-⁠i enerveze pe țărani.

Pe 22 februarie 1930 autoritățile plănuiseră să-⁠i izgonească din Nacialovo pe țăranii înstăriți și să le jefuiască averile. Seara, mulțimea de țărani, bărbați și femei, s-⁠a îndreptat spre clădirea sfatului unde erau adunați conducătorii, hotărâți să nu lase izgonirea. Un țăran a luat cheile de la paznicul bisericii, s-⁠a urcat în clopotniță și a tras clopotul de alarmă. Oamenii au năvălit spre sfat; doi membri ai sfatului au fost uciși în curte, iar înăuntru șase au fost uciși și zece răniți. Dimineața a sosit un detașament de ostași ai armatei roșii și au început arestări și anchete. Ancheta, în care erau acuzate patruzeci și trei de persoane, s-⁠a încheiat în numai patru zile, la 27 februarie, iar între acuzați au fost incluși și cei arestați mai devreme, între ei părintele Grigorie, deși OGPU nu avea nicio dovadă împotriva lui. Actul de acuzare spune că „popii și bisericoșii” au avut rolul conducător în pregătirea răscoalei.

La 28 februarie troica OGPU a osândit la moarte pe paisprezece acuzați, între ei și pe părintele Grigorie. Preotul Grigorie Hlebunov a fost împușcat la 6 martie 1930 la marginea Astrahanului și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 6 martie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 24 mai, în Soborul sfinților din mitropolia Astrahan (stil nou, unele zile schimbătoare).

Prăznuiți în aceeași zi 11 mai