Grigorie

Grigorie Papateodoru, episcop al Methonei, al Navarinului și al Neocastrului, a murit în temniță, la 22 octombrie 1825, în cetatea Methoni, după ce a refuzat să se lepede de credință în fața lui Ibrahim Pașa. Este cinstit de credincioși ca etnoieromucenic, fără canonizare sinodală; se pomenește la 22 octombrie.

S-⁠a născut în 1770 în satul Albaina din Olimpia, fiul lui Teodor Papateodoru și al Anastasiei din familia Sachelarie. A învățat primele litere în sat și și-⁠a completat învățătura la Mănăstirea Vytina, care avea atunci o bibliotecă bogată. După Grigoriadis, era un om cu multă învățătură, știa turca, araba și franceza și puțin italiana. A fost hirotonit diacon la 16 mai 1800, preot și cancelar la 9 aprilie 1806, și episcop al Methonei, Navarinului și Neocastrului la 12 august 1816, de patriarhul Chiril al VI-⁠lea.

În 1817 a mers în Rusia, a fost primit de țar, căruia i-⁠a înfățișat cu rară elocvență faptele cumplite ale cuceritorilor turci și starea jalnică a grecilor robiți, și a cerut sprijin pentru neamul înrobit. S-⁠a întors la Methoni în 1818 cu o corabie de război rusă. A fost inițiat în Eteria Prietenilor la 22 octombrie 1818 de medicul Antonie Pelopidas și apoi, la 26 decembrie 1819, de Anagnostaras Papageorgiu. A fost primul dintre ierarhii Peloponezului care a intrat în Eterie, iar intrarea lui a fost salutată cu entuziasm de Alexandru Ipsilanti. A catehizat și a inițiat mulți patrioți în tainele Eteriei.

De la începutul revoluției din 1821, Grigorie a pornit acțiunea militară, conducând 150 de oameni, împreună cu căpeteniile Papatsoras, Grigoriadis, Papatsonis, Doufas, Papazafiropulos și Constantin Petru Mavromichalis, în asediul cetăților Methoni și Neocastro. După un asediu de șase luni, turcii s-⁠au predat, iar actul de predare a fost semnat de Grigorie la 7 august 1821. Comandantul general turc, Mustafa Ali Basoglu, a fost nevoit să predea cheile cetății Methoni comandantului general al taberei grecești, episcopului Grigorie. La 29 martie 1823 a semnat Procesul-⁠verbal întâi al Adunării Naționale de la Astros, al doilea după Teodoret al Vresthenei. În 1824, când a avut loc scindarea, Grigorie a fost ales președinte al Parlamentului și s-⁠a adresat poporului panelenic, în numele Camerei, prin proclamația istorică din 24 februarie 1824.

Debarcarea lui Ibrahim la Methoni, în 1825, și la Coron l-⁠a găsit pe Grigorie în prima linie, apărând Paleocastro. A mobilizat căpeteniile Messeniei și, la 26 aprilie, a ocupat Navarinul. Ibrahim, având sfetnici ofițeri străini, a asediat cetatea pe uscat și pe mare și a împiedicat aprovizionarea cu apă și muniții a apărătorilor. La 29 aprilie, strângând asediul, apărătorii au fost siliți să părăsească cetatea noaptea. Puțini au scăpat; mulți au fost luați prizonieri, între ei episcopul Grigorie, rănit. A fost închis într-⁠o temniță întunecoasă și fără soare din cetatea Methoni.

Ibrahim l-⁠a chemat pe episcopul prizonier să primească islamul. El a refuzat, spunând: „Episcopul Methonei se închină la două lucruri pe lume: Dumnezeului Atotțiitor și patriei sale”. Chinurile lui au continuat tot luna mai și tot restul verii, o mucenicie de șase luni. Condițiile mizere ale temniței, torturile și ciuma i-⁠au adus sfârșitul: și-⁠a dat duhul la 22 octombrie 1825, într-⁠o joi. Turcii i-⁠au aruncat în mare trupul, bolnav de holeră, dar valurile l-⁠au dus și l-⁠au strecurat în gura unei peșteri marine. Căpitanul din Cefalonia Dionisie Focas l-⁠a găsit acolo și l-⁠a dus la Odesa, unde l-⁠a îngropat cu cinste. Episcopia Messeniei a ridicat un bust în locul muceniciei lui din Methoni; la 29 iunie 1960 bustul a fost dezvelit de mitropolitul Messeniei Hrisostom (Daskalakis).