Grigorie Sârbul

Sfântul Cuvios Grigorie Sârbul, tăcutul, ctitorul mănăstirii athonite Grigoriu, este cinstit între cuvioșii părinți ai Muntelui Athos. Patria lui, după tradiție și după slujba sa, a fost Serbia. Călătorul Barski, la prima lui vizită la Athos, a văzut în mănăstire multe cărți slave, mărturie a nevoinței slavilor acolo, deși mai târziu mănăstirea a fost locuită mai ales de greci.

La vest de mănăstire, la un sfert de ceas de drum, se află peștera în care s-⁠a nevoit Cuviosul Grigorie. Mănăstirea ridicată de el a fost închinată Sfântului Nicolae, dar de mult și până azi poartă numele întemeietorului ei, Grigoriu. Din actele athonite, semnătura lui a fost găsită pe un act din 1405. După unele izvoare, sfântul s-⁠a mutat la Domnul la 7 decembrie, pe stil vechi, în anul 1405. Din păcate, atât actul, cât și descrierea vieții nevoitorului s-⁠au pierdut. După spusele grecilor, atât hârtiile și cărțile mănăstirii, cât și moaștele Cuviosului Grigorie au fost luate de monahii sârbi de pe Athos la incendiul din 1761.

Este pomenit la 4 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul cuvioșilor athoniți.