Guillaume Spadă-⁠Lungă

Guillaume Spadă-⁠Lungă a fost duce al Normandiei, fiul lui Rollo și al lui Papia, și i-⁠a urmat tatălui în 931. Fusese crescut de preoți și înclina spre viața monahală mai mult decât spre cea de ostaș. Normanzii, care prețuiau curajul mai presus de orice, îl disprețuiau pentru firea lui pașnică, iar contele Rioulf al Cotentinului s-⁠a ridicat împotriva lui. Ducele, înspăimântat, era gata să cedeze, dar cei trei baroni credincioși tatălui său l-⁠au mustrat; cu ei și cu trei sute de călăreți a ieșit din Rouen și i-⁠a zdrobit pe răsculați. În 933 s-⁠a născut fiul său, Richard, viitorul duce Richard I.

A sprijinit pe regele Ludovic al IV-⁠lea al Franței, a fost nașul fiului acestuia, Lothar, și a rezidit mănăstirea Jumièges, unde ar fi vrut să se călugărească; starețul a refuzat, iar baronii au cerut să rămână în fruntea țării. L-⁠a ajutat pe Herloin al Montreuil-⁠ului împotriva lui Arnulf, contele Flandrei, iar acesta a plănuit să-⁠l ucidă. Arnulf l-⁠a atras într-⁠o insulă a Sommei, la Picquigny, unde a primit jurământul de pace; pe când pleca, a fost chemat înapoi singur și ucis de oamenii lui Arnulf. Trupul a fost dus la Rouen și îngropat în catedrală. Moartea a avut loc în 943; ziua de 17 decembrie este cea pe care o păstrează Rouen. A domnit douăzeci și cinci de ani. Era credincios cu adevărat, dar nu fără greșeli.

Martirologiile galicane îl numesc mucenic. Sursa este Baring-⁠Gould, Lives of the Saints (ed. 1914). Este cinstit local, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, fără o canonizare sinodală pe care sursa s-⁠o arate.