Gurie Samoilov

Sfântul Cuvios Mucenic Gurie Samoilov, ieromonah, s-⁠a născut în 1880 în satul Pesia, ținutul Medîn, gubernia Kaluga, în familia muncitorului Mihail Samoilov, care în ultimii ani lucrase la o fabrică de țesătorie din Moscova. La botez a primit numele Gheorghe. A fost ucenic al Mănăstirii Optina și a murit mucenic prin împușcare la 20 decembrie 1937.

Chemarea

După școala bisericească din satul natal, a trăit până la cincisprezece ani cu mama sa, apoi s-⁠a dus la Moscova și a intrat ucenic la o tipografie, unde a lucrat până în 1903. Cunoașterea vestitei Pustii Optina, aflată în gubernia Kaluga, și dorul inimii l-⁠au făcut să se hotărască să intre în mănăstire și, dacă va fi voia lui Dumnezeu, să rămână acolo pentru totdeauna. În august 1903 a trecut pragul mănăstirii. Până la hirotonie a făcut ascultare în atelierul de legătorie, meserie pe care o cunoștea din viața din lume.

La 11 august 1905 a fost primit în frăția mănăstirii, iar în 1910 a fost tuns în monahism cu numele Gurie și hirotonit ierodiacon. La 20 aprilie 1913, sâmbăta Săptămânii Luminate, a slujit împreună cu egumenul schitului, ieromonahul Teodosie (Pomorțev), cu ieromonahii Nectarie (Tihonov) și Kuksa (Stepcenkov) Liturghia și apoi parastasul în sobor, la douăzeci de zile de la moartea arhimandritului Varsanufie. Bătrânul Varsanufie fusese iubit de toți cei care îl cunoscuseră ca un om al lui Dumnezeu, care căuta cu sinceritate mântuirea.

În 1917 s-⁠a făcut revoluția bolșevică fără de Dumnezeu. Ierodiaconul Gurie a fost mobilizat în miliția din spatele frontului a armatei roșii și detașat la comisariatul militar din Kozelsk, unde era copist în secția de mobilizare. În 1921 a fost demobilizat și s-⁠a întors la Optina, care fusese de fapt închisă de puterea sovietică, iar în locul ei se formase din monahi o arteli agricolă, în care a intrat și el. În același an a fost hirotonit ieromonah.

Slujirea de preot

În 1923 artela a fost desființată, iar părintele Gurie a mers în satul Nijnie Prîski, unde a fost preot la biserica Schimbarea la Față. Predica cu râvnă la slujbe, slujea cu osârdie și deseori făcea gratuit slujbele pentru țărani, ajutând pe mulți din sărăcia lor, aducându-⁠și aminte de cuvântul apostolic că evlavia adevărată înseamnă a ajuta orfanii și văduvele. În 1929 a venit vremea în care nelegiuiții au trecut la nimicirea definitivă a mănăstirilor și la arestarea monahilor, dintre care cei mai mulți slujeau în biserici de parohie, fiind ca un ultim sprijin al Ortodoxiei în marea mării necredinței războinice.

În 1929 a ajuns la împuternicitul OGPU al ținutului Kozelsk o notă de la un lucrător cultural, în care acesta scria că preotul face agitație împotriva casei de lectură și a puterii sovietice, iar copiii care merg la biserică au încetat să meargă la casa de lectură, spunând că popa a zis că acolo se propagă tot felul de erezii. Și bibliotecarul din Nijnie Prîski a scris o declarație asemănătoare. În seara de 28 ianuarie 1930 părintele Gurie a fost arestat și închis în temnița din Kozelsk. A fost interogat aproape imediat. Întrebat dacă se recunoaște vinovat, a răspuns că în Nijnie Prîski nu avusese altă legătură cu țăranii în afară de slujbele religioase, că cei care veniseră la el veniseră pentru treburi bisericești, că nu vorbise cu ei despre politică și nu făcuse agitație împotriva măsurilor puterii sovietice la sat.

La 14 februarie 1930 au fost interogați mai mulți martori. Unul, candidat la partid, a spus că în martie 1929 părintele Gurie ținea adesea predici în care atingea puterea sovietică, spunând: „Nu trebuie să luptăm și să mergem înainte, ci să trăim după Dumnezeu”. Altul a spus că părintele îndemna femei și copii împotriva casei de lectură, așa că țăranii nu mai mergeau acolo, și că înaintea Paștilor 1929, când a venit un raportor din Kozelsk cu un referat antireligios, țăranii, pregătiți de preot, nu l-⁠au ascultat și s-⁠au împrăștiat. După audierea martorilor, anchetatorul i-⁠a adus acuzația de agitație antisovietică. Părintele a răspuns: „Nu mă recunosc vinovat. Locuind în Nijnie Prîski din 1923, nu am ținut predici pe teme politice. Nu am făcut agitație împotriva autoimpunerii și a casei de lectură. Țăranii mă respectă fiindcă mă port frumos cu ei, nu le cer plată pentru slujbe. Au fost cazuri când i-⁠am ajutat pe săraci cu alimente, dar nu i-⁠am întărâtat în nimic”. La 23 martie 1930 troica de pe lângă OGPU l-⁠a osândit la opt ani de lagăr de concentrare, și la 31 martie a fost trimis cu etapa la Habarovsk.

După lagăr, părintele Gurie s-⁠a întors în partea europeană a Rusiei, mai înainte de noua prigoană cumplită. S-⁠a așezat întâi în orașul Medîn, apoi, la 15 martie 1937, în satul Volovo din regiunea Tula, unde a slujit la biserica Icoanei Maicii Domnului „Semnul”. Începea perioada celei mai crude prigoane împotriva Bisericii, iar slujirea lui era o neîntreruptă mărturisire.

Arestarea și mucenicia

În noiembrie 1937, președintele sfatului sătesc a dat secției NKVD din Volovo o declarație despre preot, spunând că el face agitație împotriva puterii sovietice, că aceasta jefuiește pe toți și că va avea curând sfârșit. La mijlocul lui noiembrie, șeful secției NKVD din Volovo a interogat țăranii, dintre care unii au acceptat de bunăvoie să mintă, iar alții au fost aduși la aceasta prin viclenii. Cei mai mulți au spus că cei nouă oameni despre care erau întrebați sunt bisericoși activi, membri ai consiliului parohial, care nu vor să intre în colhoz. Anchetatorul a atribuit membrilor consiliului planuri teroriste, pe care ar fi vrut să le înfăptuiască sub conducerea preotului lor, ieromonahul Gurie, care a fost tras la răspundere ca al zecelea acuzat, drept conducător al unui grup bisericesc antisovietic. Nici unul din arestați nu s-⁠a recunoscut vinovat.

Ieromonahul Gurie a fost arestat la 22 noiembrie 1937 și a doua zi interogat. A negat că ar fi făcut agitație contrarevoluționară și că ar fi adunat oameni în casa lui, spunând că veneau uneori enoriașii, ba chiar și starostele și paraclisierul, pentru treburi bisericești. Întrebat unde era la 7 noiembrie, a spus că, de la șase dimineața până la două după-⁠amiaza, a slujit în biserică, pentru că în ziua aceea erau mulți spovediți și împărtășiți. La 26 noiembrie a fost interogat din nou, iar acuzațiile că ar fi spus că antihristul Stalin va avea curând sfârșit și că țăranii sunt chinuiți și jefuiți, le-⁠a respins. A fost trimis la temnița din Tula. La 7 decembrie 1937 troica NKVD a osândit pe toți membrii consiliului parohial la zece ani de lagăr, iar pe ieromonah la moarte. Ieromonahul Gurie Samoilov a fost împușcat la 20 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 20 decembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 31 iulie, în Soborul sfinților din Kaluga, la 5 octombrie, în Soborul sfinților din Tula, și la 24 octombrie, în Soborul tuturor sfinților străluciți la Pustia Optina (stil nou, unele zile schimbătoare).