Iacob din Lérins

Iacob din Lérins, cunoscut mai ales ca Iacob din Tarentaise sau Iacob al Asiriei, a murit la Arles la 16 ianuarie 429. După tradiție s-⁠a născut în Asiria, dintr-⁠o familie nobilă, și a slujit ca ofițer în armata persană în războaiele cu romanii. Impresionat de nădejdea creștinilor de a muri pentru credința lor, s-⁠a creștinat, și-⁠a lăsat averea și a plecat în Asia Mică să se alăture unei obști monahale. La începutul veacului al V-⁠lea l-⁠a întâlnit în Grecia, sau la Nicomidia, pe Honorat de Lérins, care l-⁠a botezat și l-⁠a convins să-⁠l urmeze pentru a întemeia obștea de la Lérins; de aceea unii îl numesc Iacob din Lérins.

Spre 420 a însoțit împreună cu Maxim din Riez pe Honorat la evanghelizarea ceutronilor, amenințați de invazia burgunzilor. După ce Honorat a ajuns episcop al Arlesului, la sfârșitul lui 426 sau începutul lui 427, l-⁠a sfințit pe Iacob episcop, pentru a continua misiunea în Tarentaise, în Savoia. Este socotit apostolul ceutronilor și primul lor episcop. Simțindu-⁠și moartea aproape, l-⁠a rânduit urmaș pe Marcel și a plecat la Arles, unde a murit împreună cu prietenul și învățătorul său Honorat.

Viața lui nu este dovedită: se sprijină pe două vieți ale sfântului, dintre care una se cunoaște din rezumate ale unui manuscris din secolul al XII-⁠lea sau al XIII-⁠lea, și nu există nicio mențiune a lui din veacul al V-⁠lea. Vieți povestesc minuni: ar fi vindecat insulele Lérins de un balaur, ar fi vindecat de friguri pe fiul unui rege burgund, iar în vreme ce zidea un castel ar fi poruncit unui urs, care mâncase un bou, să-⁠i ia locul. Este pomenit la 16 ianuarie, în calendarul apusean (stil nou). Sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit în Apus.