Iacob Sihastrul

Sfântul Cuvios Iacob Sihastrul a fost un monah din Palestina care s-⁠a nevoit cincisprezece ani într-⁠o peșteră, a căzut într-⁠un păcat greu și și-⁠a petrecut apoi mulți ani de pocăință într-⁠un mormânt, ca pildă de nădejde pentru păcătoși.

După cincisprezece ani de sihăstrie, Iacob primise darul vindecărilor minunate. Totuși a căzut în păcat și a săvârșit un omor. Sinaxarul grecesc spune că el își supusese trupul la tot felul de asprimi și că odată a dus la pocăință o femeie căzută, trimisă de oameni invidioși. Apoi, pentru ca tot omul să vadă că nimeni nu scapă de cursele diavolului, a căzut: un om de seamă a adus la el o fiică stăpânită de duh rău și Iacob a izgonit duhul prin rugăciune. Tatăl a lăsat-⁠o în peșteră pentru a-⁠i fi sigură, cu un frate mai mic ca însoțitor. Iacob a fost biruit de pofta trupească și apoi a ucis atât pe fată, cât și pe frate, ca să nu se afle fapta, și a aruncat trupurile în râu. Deznădăjduit, și-⁠a părăsit peștera și a plecat în lume.

Dumnezeu i-⁠a scos în cale un bătrân, care i-⁠a amintit pilda și rugăciunea lui David: „Miluiește-⁠mă, Dumnezeule, după mare mila Ta" (Psalmul 50) și l-⁠a îndemnat la pocăință. Iacob s-⁠a întors din calea pierzării și a petrecut mulți ani într-⁠un mormânt, în lacrimi și rugăciune. Dumnezeu i-⁠a dat un semn de nădejde: fiind secetă în acea zonă, la rugăciunea cuviosului s-⁠au deschis cerurile și a plouat. Iacob și-⁠a urmat canonul pocăinței până la sfârșitul vieții, nădăjduind în mila lui Dumnezeu pentru păcatul săvârșit. Este pomenit la 28 ianuarie, după calendarul nou.