Iacob Sokolov

Sfântul Sfințit Mucenic Iacob Sokolov, preot, s-⁠a născut în 1874 în satul Timonovo din ținutul Dmitrov, gubernia Moscova, în familia psalmistului Ioan Sokolov. A terminat școala de două clase și în 1893 a fost numit psalmist la biserica Intrării în Biserică din cătunul Cernaia Griaz. În 1914 mitropolitul Macarie (Nevski) al Moscovei l-⁠a hirotonit diacon, iar în 1921 episcopul Serafim (Zvezdinski) al Dmitrovului l-⁠a hirotonit preot la aceeași biserică.

În 1930, pentru nepredarea grâului, autoritățile l-⁠au arestat și l-⁠au osândit la cinci ani în lagăr de muncă. Părintele Iacob a izbutit să-⁠și dovedească nevinovăția, și după unsprezece luni de închisoare, prin hotărârea tribunalului regional Moscova, a fost eliberat.

La 27 noiembrie 1937 a fost arestat din nou și închis în temnița Taganka din Moscova. Martori mincinoși au spus că la preot vin acasă credincioși din alte parohii (cu ferestrele casei închise cu oblonul) și că a rostit păreri vrăjmașe față de puterea sovietică. A fost interogat îndată după arestare. Nu s-⁠a recunoscut vinovat de activitate antisovietică și a explicat că la el acasă veneau cântăreți la repetiții, dar nu le știe numele. La 1 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Preotul Iacob Sokolov a fost împușcat la 4 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova.

Este pomenit la 5 decembrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei (stil nou, ultimele două zile schimbătoare).