Iacov Pustnicul

Sfântul Cuvios Iacov Pustnicul s-⁠a nevoit în Siria în veacul al V-⁠lea. Încă tânăr a fugit de lume și a învățat rânduielile nevoinței sub îndrumarea cuviosului Zevin (pomenit la 7 martie) și apoi a sfântului Miron (pomenit la 14 februarie). Cu binecuvântarea învățătorului s-⁠a închis într-⁠o colibă mică, unde a stat singur câțiva ani, apoi s-⁠a așezat pe un munte pustiu și neroditor și a trăit sub cerul liber, răbdând arșița verii și gerul iernii. Se ruga neîncetat și mânca doar orz muiat în apă. Pe munte purta lanțuri făcute în așa fel încât îl țineau tot timpul aplecat din mijloc.

Duhurile rele se năpusteau asupra lui, dar el le înfrunta cu tărie. Domnul i-⁠a dat darul vindecării bolnavilor, al scoaterii duhurilor necurate și al învierii morților. Numele lui s-⁠a răspândit în tot Răsăritul, iar mulțimi de oameni cu dureri ale sufletului și ale trupului veneau la el după ajutor. A trecut la Domnul în anul 457. Biserica Georgiei îl pomenește la 26 noiembrie (stil vechi; 9 decembrie stil nou).