Ierea

Sfânta Cuvioasă Ierea a fost o tânără păgână de neam ales din Nisibis, în Mesopotamia, care a devenit creștină prin mărturia sfintei Fevronia și a murit în pace ca monahie.

Despre ea nu există un sinaxar propriu. Se știe din Sinaxarul Constantinopolului (secolul al X-⁠lea) că s-⁠a săvârșit în pace și că i se face pomenirea la 3 iunie. Singurul cuvânt păstrat despre ea este distihul Mineiului: ea nu a rămas în afara cămării de nuntă a Domnului. Celelalte știri vin din viața sfintei Fevronia (25 iunie).

În vremea lui Dioclețian, la Nisibis, o mănăstire de fecioare avea cincizeci de maici sub egumena Bryaena, iar între ele trăia nepoata ei, frumoasa și virtuoasa Fevronia, pe atunci de douăzeci de ani. Ierea, tânără păgână din familie nobilă, a vizitat mănăstirea și a cerut să vorbească cu Fevronia. Convorbirea a aprins în ea umilința; a rămas treaz toată noaptea, vărsând râuri de lacrimi. Întoarsă acasă, le-⁠a povestit ai săi despre Fevronia și le-⁠a propus să devină creștini. Când prefectul roman Selen a atacat mănăstirea, maicile s-⁠au risipit și cu egumena au rămas numai Fevronia și Tomaida. Fevronia a fost dusă la chinuri cumplite, iar Ierea a fost de față. Inima ei sensibilă n-⁠a mai suportat: a strigat și a apărat-⁠o pe sfânta Fevronia, dar în zadar. Selen a poruncit ca trupul mucenicei să fie tăiat mădular cu mădular și apoi capul să-⁠i fie tăiat. Nepotul lui Selen, Lisimah, a dus moaștele la mănăstire.

Nedreapta mucenicie a Fevroniei i-⁠a întărit credința Iereei, care a alergat să se boteze împreună cu familia ei, iar apoi a fost călugărită în mănăstirea Bryaenei. A adormit în pace lângă moaștele făcătoare de minuni ale surorii ei iubite.