Sari la conținut

Sfântul Mucenic

Ilarie din Kalipta

Mucenic din Kalipta, care a pătimit pentru Hristos.

Prăznuire
12 iuliestil vechi 25 iulie
Epoca
necunoscută

Viața

Sfântul Mucenic Ilarie din Kalipta a pătimit în vremea prigoanei de sub împăratul Traian (98-117), împreună cu unchiul său, Sfântul Mucenic Proclu. Amândoi erau din așezarea Kalipta, lângă Ancira.

Cel dintâi a fost luat în pază Sfântul Proclu. Înfățișat înaintea dregătorului Maxim, și-⁠a mărturisit fără teamă credința în Hristos. Dregătorul a hotărât să-⁠l silească să se supună împăratului și să jertfească zeilor păgâni. În timpul chinurilor, mucenicul i-⁠a prorocit lui Maxim că în curând va fi silit să mărturisească și el pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. Mucenicul a fost silit să alerge după carul dregătorului, care mergea spre așezarea Kalipt. Istovit de drum, Sfântul Proclu s-⁠a rugat Domnului să oprească carul. Prin puterea lui Dumnezeu carul s-⁠a oprit și nici o sforțare nu l-⁠a putut urni din loc. Dregătorul care stătea în el a rămas ca împietrit și a stat nemișcat până când, la cererea mucenicului, a scris cu mâna lui un înscris cu mărturisirea lui Hristos; abia după aceea carul a putut merge mai departe.

Păgânul rușinat s-⁠a răzbunat cumplit pe Sfântul Proclu: după multe schingiuiri, a poruncit să fie scos în afara cetății, legat de un stâlp și săgetat cu arcuri. Ostașii care îl duceau la moarte îl îndemnau să se supună și așa să-⁠și păstreze viața, dar sfântul le-⁠a spus să facă ce li s-⁠a poruncit. Pe drumul spre locul uciderii i-⁠a întâlnit nepotul Sfântului Proclu, Ilarie, care, cu lacrimi, l-⁠a îmbrățișat pe unchiul mucenic și s-⁠a mărturisit și el creștin. Ostașii l-⁠au reținut și l-⁠au aruncat în temniță. Sfântul mucenic Proclu, sub ploaia de săgeți, s-⁠a rugat pentru chinuitorii lui și cu rugăciune și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sfântul Ilarie, înfățișat înaintea judecătorului, s-⁠a mărturisit creștin cu aceeași neînfricare ca Sfântul Proclu și după chinuri a fost osândit la moarte. Mucenicului i-⁠au legat mâinile și l-⁠au târât de picioare prin cetate, rănit și însângerat, apoi i-⁠au tăiat capul, la trei zile după moartea unchiului său, Sfântul Mucenic Proclu. Creștinii i-⁠au îngropat împreună în același mormânt.

Sunt pomeniți la 25 iulie (stil nou).

Prăznuiți în aceeași zi 12 iulie