Ilie Izmailov

Sfântul Sfințit Mucenic Ilie Izmailov, preot, s-⁠a născut în 1882 în satul Hormali, ținutul Civilsk al guberniei Kazan (azi raionul Ibresi din Ciuvașia), în familia țăranului Izmail. Familia avea cinci copii. A învățat la școala bisericească, a cântat din copilărie în cor, iar mai târziu a condus corul. În 1916 a fost chemat în armată și s-⁠a întors la sfârșitul războiului. Atras de ideea libertății, în 1918 a fost președintele comitetului funciar al volostului, iar între 1918 și 1920 a lucrat în comitetul executiv al volostului.

În 1925, necăsătorit, a primit preoția de la episcopul Gherman (Kokel) al Alatîrului, aflat atunci în surghiun la Kozia Sloboda, lângă Kazan, unde a avut loc hirotonia. Preotul de la Hormali, Krasnov, trecuse la mișcarea înnoitoare, iar la întoarcerea în Ciuvașia episcopul Gherman l-⁠a izgonit împreună cu credincioșii și l-⁠a pus paroh pe preotul ortodox Ilie Izmailov. În același an părintele Ilie a fost lipsit de drepturile electorale, ca „slujitor de cult”. În februarie 1930 autoritățile au închis biserica din Hormali, dar consiliul parohial, al cărui secretar era el, a scris Comitetului Executiv Central, arătând că optzeci la sută din locuitorii parohiei cereau deschiderea ei. Biserica a fost redeschisă și părintele a continuat să slujească.

La 25 martie 1932 a fost arestat și închis la Civilsk, în dosarul grupării „Biserica Ortodoxă Adevărată”, condusă în Ciuvașia de arhimandritul Agafanghel (Etruhin), ai cărei membri nu-⁠l recunoșteau pe mitropolitul Serghie (Stragorodski) drept căpetenie a Bisericii Ruse. La anchetă a spus că pomenea la slujbe pe mitropolitul Petru de Krutiți și pe toți episcopii „ortodocși adevărați”, iar pe mitropolitul Serghie nu-⁠l pomenea, la stăruința unor enoriași. Întrebat dacă este membru al unei grupări de sectanți, a răspuns: „Nu sunt membru al unei grupări de sectanți, ci al unei grupări de credincioși. Cred într-⁠un singur Dumnezeu. Convingerea mea politică este aceasta: orice putere ar fi în Rusia, pentru mine este tot una”. S-⁠a ținut cu bărbăție la toate interogatoriile. A fost osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan, la așezarea Jilaia Kosa din regiunea Guriev, și s-⁠a întors în satul natal la 24 martie 1935.

Biserica din sat era închisă, iar părintele Ilie, împreună cu membrii consiliului parohial, cerea cu stăruință autorităților să fie deschisă și slujea între timp acasă. În septembrie 1936 episcopul Vladimir (Iudenici) de Ceboksari i-⁠a oferit un loc vacant de preot la Soldîbaevo, dar el a refuzat, crezând că biserica din Hormali va fi deschisă. Se pregătiseră chiar materiale pentru repararea clădirii.

În primul val al represiunilor din 1937 a fost arestat la 4 august și închis la Alatîr. În aceeași zi a avut loc singurul interogatoriu, de cinci ore și jumătate, la care a refuzat să semneze învinuirea, fiindcă nu se recunoștea vinovat. Martori mincinoși dintre colhoznici au spus că el organiza activul bisericesc pentru deschiderea bisericii, că boteza și înmormânta pe la case și că femeile cerseseră deschiderea bisericii la o adunare din 31 mai. La 7 septembrie i s-⁠a prezentat actul de acuzare, iar la 8 septembrie troica NKVD a RASS Ciuvașe l-⁠a condamnat la moarte.

Preotul Ilie Izmailov a fost împușcat în noaptea de 17 septembrie 1937, în subsolul unei clădiri a NKVD din Alatîr, și îngropat în groapa comună din curtea NKVD. În noaptea aceea au fost împușcați 34 de oameni, printre care preotul Iosif Kudreavțev și „arhiepiscopul” înnoitor Timotei (Zaikov). Biserica îl pomenește la 17 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, precum și în soborul noilor mucenici (zi mobilă, în jurul datei de 7 februarie) și, în zi mobilă, în Soborul sfinților din Ciuvașia, în jurul datei de 11 iulie.