Inochentie de Le Mans

Sfântul Ierarh Inochentie de Le Mans a fost episcop al orașului Le Mans, în Galia, în prima jumătate a secolului al VI-⁠lea, și a adormit în 559. Calendarul ortodox spune că a păstorit mai bine de patruzeci de ani, iar sursele franceze îi dau anii dintre 532 și 543. Era probabil de loc de acolo și a fost crescut și învățat de episcopul Victor al II-⁠lea, nașul său.

În vremea lui s-⁠a pornit în eparhie o mișcare religioasă care a ținut aproape două veacuri și a acoperit-⁠o cu mănăstiri, priorate și așezăminte de ocrotire a bolnavilor. Inochentie a chemat pustnici în Maine-⁠ul de jos și în Passais și, cu ajutorul Sfântului Mesmin, egumenul de la Micy, lângă Orléans, a organizat această lucrare. A trimis după monahi în Italia, la Sfântul Benedict, care i-⁠a trimis pe Sfântul Maur și pe ucenicii lui, dar aceștia nu au mai ajuns la Le Mans și s-⁠au așezat lângă Angers, fiindcă sfântul murise între timp. A luat parte la al doilea sinod de la Orléans (533) și la al patrulea (541).

A cerut arhiepiscopului Milanului moaștele Sfinților mucenici Gervasie și Protasie și le-⁠a pus în catedrala pe care a închinat-⁠o numelor lor. A lărgit și a împodobit catedrala începută de Victeur, a ridicat o capelă pentru brațul Sfântului Gheorghe și a refăcut biserica Pré, unde a așezat o mănăstire de maici cu o stareță pe nume Adnette. Este pomenit la 19 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.