Ioan Artobolevski

Sfântul Preot Mucenic Ioan Artobolevski (1872-1938) a fost protoiereu la Moscova, doctor în teologie, profesor și predicator, arestat de mai multe ori și împușcat la poligonul Butovo la 17 februarie 1938. A fost trecut între Noii Mucenici ai Rusiei în anul 2000, iar ziua lui de pomenire este 17 februarie.

Familia și studiile

S-⁠a născut în 1872 în satul Prokazna, ținutul Mokșansk, gubernia Penza, în familia preotului Alexei Semionovici Artobolevski, egumenul bisericii Sfântul Mitrofan din Penza, și a Elisavetei Ivanovna. Avea frații Vladimir, protoiereu, și Serghie, ultimul rector al seminarului din Vitebsk, ale cărui cinci copii i-⁠a luat în grijă mai târziu. A terminat școala duhovnicească (1886) și seminarul din Penza (1891), apoi Academia Teologică din Moscova (1895), cu titlul de candidat în teologie în 1896. În 1899 a primit gradul de magistru în teologie, pentru lucrarea Prima călătorie a Sfântului Apostol Pavel cu predica Evangheliei, în care a adunat toate datele cunoscute în vremea aceea despre țările și orașele străbătute de apostol și a analizat locurile principale din Faptele Apostolilor.

Profesor și preot

A fost ajutor de secretar al consiliului Academiei Teologice și al Casei de ocrotire Alexandro-⁠Mariinski din Serghiev Posad, profesor de geografie la școala de fete Filaret, apoi între 1896 și 1905 profesor de Sfânta Scriptură și de ebraică la seminarul din Vifania. La 6 iulie 1905 a fost hirotonit preot, învățător de religie și egumen al bisericii Sfânta Maria Magdalena de pe lângă școala comercială din Moscova. Din 1907 a fost egumenul bisericii Sfântul Alexandru Nevski, iar din 1911 până în 1918 profesor de teologie la Institutul Agricol din Moscova, ales în ciuda împotrivirii ministrului Cassò, care îl socotea liberal. În același timp a slujit, până în 1924, la biserica Sfinții Petru și Pavel din Petrovsko-⁠Razumovskoe, unde a fost ridicat protoiereu în 1919. În 1917 a fost delegat la Soborul Local, membru în mai multe secții. În 1924 a primit mitra, a intrat în Consiliul Bisericesc Suprem pe lângă Patriarhul Tihon și a devenit egumen al bisericii Intrarea în biserică din Cerkizovo. În 1931 a fost scos din slujbă pe motiv de boală și a trăit din ajutorul copiilor.

Arestările

În noaptea de 16 spre 17 august 1922 a fost arestat și închis în închisoarea internă a GPU, acuzat că organizase cercuri de tineri creștini la Academia Agricolă Petrovski și că își folosise poziția de preot pentru agitație contrarevoluționară în predici. A fost apoi arestat din nou pentru că, în vremea confiscării odoarelor bisericești, citise de la amvon scrisoarea Patriarhului Tihon care chema la împotrivire. La procesul din noiembrie-⁠decembrie 1922 nu s-⁠a recunoscut vinovat și a fost condamnat la trei ani, dar la 17 ianuarie 1923 a fost eliberat prin amnistie. În 1933 a fost arestat din nou și închis la Butîrka, învinuit pentru aceleași cercuri de la începutul anilor 1920, și a fost condamnat la trei ani de surghiun la Vologda, dar a fost eliberat după câteva zile.

Mucenicia

A fost arestat la 22 ianuarie 1938 și închis la Taganka. A fost învinuit că a spus între cei de aceeași credință că niciodată în istorie poporul rus nu a suferit atât cât acum, dar că poporul rus este ortodox și purtător de Dumnezeu, că va veni vremea când își va arăta puterea și va scutura jugul fără Dumnezeu cu puterea lui Dumnezeu. N-⁠a recunoscut vinovăția de agitație contrarevoluționară, dar a declarat că aparține Bisericii Adevărat Ortodoxe. La 14 februarie troika NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 17 februarie a fost împușcat. A fost îngropat în groapa comună de la Butovo.

A fost proslăvit între Noii Mucenici ai Rusiei la Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. În 2009 a fost sfințită, în cinstea lui, biserica de casă a Universității Agrare Timiriazev, cu sărbătoarea la 17 februarie. A lăsat lucrări de exegeză, predici și articole, între care o cuvântare la înmormântarea istoricului Kliucevski.