Ioan Baranov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Baranov, preot, a fost în lume Ivan Samsonovici Baranov, născut în 1874 în satul Rudnea-⁠Pribîtkovskaia, gubernia Gomel, pe teritoriul Belarusului de azi. Între 1895 și 1911 a fost învățător, iar în 1911 a fost hirotonit preot. A slujit parohia din satul Golovici, aproape de locul nașterii, între 1914 și 1933, apoi a fost arestat și osândit la cinci ani de surghiun în Kazahstan. A locuit în satul Tarhanka.

În surghiun a scris anonim scrisori apologetice către ziarul „Însoțitorul agitatorului”, ca răspuns la articolele antireligioase publicate acolo, și pentru aceasta a fost arestat din nou la 5 noiembrie 1937. Învinuirea era propagandă antikolhoz sistematică. La 20 noiembrie a fost condamnat la moarte. Din actul de acuzare: ar fi dus propagandă contrarevoluționară menită să destrame colhozurile, răspândind prin presă, sub nume inventate, scrisori împotriva colhozurilor și a mecanizării agriculturii.

La interogatoriu părintele Ioan a spus că o carte poștală o scrisese el, dar că nu s-⁠a ridicat împotriva colectivizării; că scrisese în ziare scrisori care apărau „popia” și respingeau materialismul și că nu a luat parte la activitate contrarevoluționară. În scrisoarea alăturată dosarului, trimisă ziarului, el arăta că în lume dezvoltarea se face astfel încât tot ce e mai înalt cuprinde în el însușirile celui mai de jos. Omul încheie evoluția, dar are un duh deosebit de organism, cu însușiri pentru viața veșnică în împărăția Duhului: gândul la Creator, simțul religios și moral, răspunderea pentru fapte, libertatea de a se hotărî. În duh sunt două legi: a adevărului, binele pentru toți, și a minciunii, binele personal în paguba altora. Creștinismul a început cu viața comună, iar socialismul este mai aproape de creștinism decât altele, dar greșeala socialismului este că nu deosebește pe credincioșii adevărați de fățarnici, nici pe adevărații păstori de simplii slujitori, și îngrădește religia curată, slăbindu-⁠se pe sine și făcând să sufere mulți oameni nevinovați, a căror vrednicie este că sunt purtători de cultură. Religia cere supunere față de stăpânirile care există, și nici unul dintre credincioșii adevărați nu se va împotrivi.

Sentința a fost executată la 4 decembrie 1937. Biserica îl pomenește după pagina Azbyka la 5 decembrie, după stilul nou, precum și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților Belarusului.