Ioan de la Râșca și Secu

Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu a fost episcop în Moldova la cumpăna veacurilor al XVI-⁠lea și al XVII-⁠lea. Mitropolitul Dosoftei, în cartea sa „Viața și petrecerea sfinților”, l-⁠a numit „arhiepiscopul cel sfânt și minunat” și a fost cel dintâi care l-⁠a făcut cunoscut și l-⁠a cinstit ca sfânt.

Era din ținutul Sucevei, fiul unor părinți numiți Gheorghe și Anastasia. Pe la 1560 a intrat în obștea Mănăstirii Râșca, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie de Roman, care i-⁠a fost egumen și duhovnic. De la el a învățat cartea, iar de la sihaștrii din munți lucrarea rugăciunii inimii și paza minții. A ajuns preot, egumen și mare părinte duhovnicesc la Râșca, unde a adunat mulți călugări. Cerceta sihaștrii din munții Râșcăi, le ducea Sfintele Taine și rămânea la chiliile lor în posturi. Se spune că avea darul înainte-⁠vederii și al facerii de minuni, iar sătenii veneau la el să se spovedească și să ceară rugăciuni.

În 1574, când păgânii au prădat satele și mănăstirile din centrul Moldovei, mii de oameni s-⁠au adăpostit în curtea mănăstirii. Egumenul i-⁠a hrănit și i-⁠a mângâiat pe toți. Între 1598 și 1605 a fost episcop de Huși, apoi, între 1605 și 1608, episcop de Rădăuți. Ales mitropolit al Moldovei, a renunțat la scaun, s-⁠a retras la mănăstirea de metanie și curând s-⁠a mutat la Domnul. Viața lui, ascunsă în Hristos, ne este în mare parte necunoscută. Mănăstirile Râșca și Secu îi păstrează amintirea. Este pomenit la 30 august (stil nou).