Ioan de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Ioan de la Valaam, novice, a fost unul dintre cei șaisprezece novici uciși împreună cu optsprezece bătrâni la mănăstirea Valaam, la 20 februarie 1578. Mănăstirea, aflată lângă hotarul Marelui Novgorod cu Suedia, a fost de multe ori pustiită de suedezi. Pe vremea lui Ioan al III-⁠lea al Suediei, o ceată de ostași luterani, care îi urmăreau pe carelienii ortodocși, a trecut pe gheață pe insulă și a atacat obștea. Pentru tăria în credința ortodoxă, ei au fost uciși.

Numele celor uciși au fost scrise într-⁠un sinodic, ajuns mai târziu la mănăstirea Vasilievski, cu însemnarea „uciși de nemți la Valaam, bătrâni și slujitori”. Printre novicii înșirați acolo se află un Ioan, pomenit după Teofil și înaintea lui Teodor. Pagina nu spune nimic despre viața lui dinainte de moarte. Vedenia monahilor însângerați văzută în veacul al XIX-⁠lea lângă pustnicia starețului Nazarie și Liturghia anuală din 20 februarie (4 martie pe stil nou), cu parastas de obște, ținută la Valaam cu binecuvântarea starețului Damaschin, țin de toți cei treizeci și patru.

Sinodul Arhieresc din august 2000 i-⁠a numărat între sfinții Bisericii Ruse, pentru cinstire în toată Biserica. Biserica îl pomenește la 5 martie, în zi mobilă, la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 22 august, în zi mobilă, în Soborul sfinților de la Valaam.