Ioan de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Ioan de la Valaam, un alt novice cu acest nume, a pătimit la mănăstirea Valaam la 20 februarie 1578, împreună cu alți treizeci și trei de frați. Mănăstirea, de la hotarul stăpânirilor Novgorodului cu Suedia, a fost atacată de o ceată de ostași suedezi, de curând luterani, care urmăreau pe carelienii ortodocși. Au trecut pe gheață și i-⁠au ucis pe optsprezece bătrâni și pe șaisprezece novici pentru tăria lor în credința ortodoxă.

Sinodicul păstrat la mănăstirea Vasilievski înșiră numele lor cu menția „uciși de nemți la Valaam, bătrâni și slujitori”. Al doilea Ioan dintre novici stă la sfârșitul șirului, după Teodor, iar înaintea lui se află alt novice Ioan, de unde se vede că în lista novicilor se află doi purtători ai acestui nume. Pagina nu are alte amănunte despre el.

Îndurerata amintire a mucenicilor a rămas vie în mănăstire: un monah din veacul al XIX-⁠lea a văzut lângă pustnicia starețului Nazarie monahi necunoscuți, plini de rane și de sânge, înaintând în două șiruri cu cântări de înmormântare. Din ziua aceea, la 20 februarie (4 martie pe stil nou), la Valaam se săvârșea Liturghia pentru odihna lor și apoi parastasul de obște. Sinodul Arhieresc din august 2000 i-⁠a numărat între sfinții Bisericii Ruse. Se pomenește la 5 martie, în zi mobilă, la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 22 august, în zi mobilă, în Soborul sfinților de la Valaam.