Ioan Derjavin

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Derjavin, protoiereu, s-⁠a născut la 25 mai 1878 în satul Anufrievo, volostul Nikolskaia, ținutul Ruza, gubernia Moscova, în familia psaltului Nicolae Derjavin. În 1894 a terminat școala duhovnicească din Kolomna, iar în 1901 Seminarul din Moscova, și a fost numit învățător la școala bisericească de la biserica Nașterii Maicii Domnului din Vihorevo, apoi între 1902 și 1904 învățător și catihet la școala din Gorșkovo. S-⁠a căsătorit cu Pelaghia Petrovna, cu care a avut nouă copii.

La 7 august 1904 episcopul Trifon (Turkestanov) l-⁠a hirotonit preot pentru biserica Sfântului Nicolae din satul Milet și a fost catihet la școala zemstvei. În 1911 a primit nabedrenic. Raportul decanului nota că „prin firea lui blândă și bună se bucură de respectul și dragostea enoriașilor”. Biserica din Milet fusese zidită în moșia prinților Golițân și Uhtomski, abia la începutul veacului al XX-⁠lea apărând o biserică de parohie. Parohia era mică, iar odată cu prigoana și slăbirea credinței a rămas aproape pustie. Părintele și familia lui au trăit în lipsă, vânzând tot ce puteau, dar nu a părăsit parohia.

În 1929 prigoana s-⁠a întețit, iar în decembrie martori mincinoși au depus mărturie că predicase că puterea sovietică este fără Dumnezeu și silește religia, că trebuie luptat cu necredincioșii, și că nu mai ține predici fiindcă ar fi închis. Pe baza lor, OGPU l-⁠a arestat la 3 februarie 1930 și l-⁠a închis la Butârka. A doua zi a spus că nu a făcut nicio agitație antisovietică și că predicile lui au avut numai caracter religios. La 22 martie 1930 troica OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord și s-⁠a recomandat să se refuze orice cerere de ușurare a pedepsei.

După surghiun a slujit în satul Ilinskoe-⁠Iarîghino, raionul Sîcevka, regiunea Smolensk, la 12 februarie 1935 la Novo-⁠Alexandrovka, raionul Șahovskaia, iar la 5 martie 1937 la biserica Sfintei Treimi din Kamenka, raionul Noghinsk, locuind cu familia la Milet. Pentru slujirea fără prihană a fost ridicat la rangul de protoiereu și a primit cruce cu pietre. La 29 noiembrie 1937 a fost arestat și închis la Noghinsk. S-⁠a raportat despre el că ar fi spus că credincioșii uită de Dumnezeu și merg puțin la biserică, că puterea sovietică prigonește credința și bagă oameni nevinovați în temniță, și că ar fi strigat în curtea bisericii: „Ortodocși, veniți-⁠vă în fire, ați uitat credința și pe Dumnezeu, ascultați prea mult pe acești comuniști antihriști, e timpul să vă faceți minte”. L-⁠au învinuit de activitate contrarevoluționară activă, dar părintele Ioan nu s-⁠a recunoscut vinovat. Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă a speriat credincioșii în curtea bisericii, și el a răspuns că niciodată nu i-⁠a speriat cu scopul de a-⁠i atrage la biserică sau de a stârni nemulțumire față de puterea sovietică. La 3 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Ioan Derjavin a fost împușcat la 15 decembrie 1937 și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Biserica îl pomenește la 15 decembrie, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.