Ioan din Bizanț

Sfântul Mucenic Ioan din Bizanț este pomenit alături de alți mucenici din vremea împăratului Constantin Copronim (741-776). Pe atunci mulți ostași ortodocși au lăsat rangul și au primit monahismul, iar împăratul călcător de lege i-⁠a osândit pe mulți la moarte după chinuri. Pe unul, anume Vasile, l-⁠a orbit întâi. Când Sfântul Vasile și după orbire a continuat să cinstească sfintele icoane, tiranul i-⁠a înfipt sabia în pântece, încât i s-⁠au văzut toate măruntaiele. Atunci a primit cununa muceniciei pentru sfintele icoane și Sfântul Ștefan, la Constantinopol. Au fost trimiși în surghiun doi Grigore și alții, unde au și murit. Iar Sfântul Ioan a fost alungat la Dafne, o suburbie a Constantinopolului, unde, din porunca împăratului, a fost adesea bătut și de aceea a murit.

Pagina Azbyka adaugă într-⁠o notă că Constantin Copronim a fost unul dintre cei mai cruzi împărați iconoclaști, că a poruncit să fie arse mănăstirile și că monahilor ortodocși li se spărgeau capetele cu însăși icoanele pe care le apărau. Ostașii care îndeplineau voia lui, văzând tăria ortodocșilor și multele semne de la icoanele batjocorite, treceau adesea de la prigoană la Ortodoxie și deveneau cinstitori râvnitori ai icoanelor. Biserica pomenește pe Sfântul Mucenic Ioan la 11 decembrie, după stilul nou.