Ioan din Chordvani

Sfântul Ioan din Chordvani, în lume Varaz-⁠Vache Chordvaneli, a fost un nobil din Samțhe, născut pe la 920, apoi monah pe Muntele Athos. Tatăl său era un mare al curții regelui David Curopalatul. A primit o învățătură aleasă, a cunoscut limba grecilor și alte limbi și a intrat în slujba statului în locul tatălui. Avea soție, copii și avere, era înconjurat de prieteni credincioși și de dragostea regelui, dar din iubire pentru Hristos a lăsat slava lumii, familia și rudele și a plecat pe ascuns la Lavra celor patru biserici. Soția și fiul lui au fost luați în grijă de socrul Abuharb și de cumnați. Aflând la curte de tunderea lui, a plecat cu binecuvântarea părinților în Grecia și s-⁠a nevoit într-⁠o mănăstire de pe muntele Ulumbo.

Între timp împăratul bizantin a dat lui David Curopalatul ținuturile de sus, cerând în schimb, ca zălog de credință, fii de nobili ca ostateci. Rudele lui Ioan l-⁠au dat pe fiul lui, Eftimie, împăratului. Aflând, Ioan s-⁠a dus la Constantinopol și l-⁠a cerut înapoi. Apoi, cu fiul Eftimie (pomenit la 26 mai) și cu câțiva ucenici, a plecat pe Athos, pe la 965, a intrat în Lavra Sfântului Atanasie și a petrecut doi ani în ascultare. Acolo a venit vestitul căpitan georgian Tornike Eristavi (pomenit la 25 iunie), care s-⁠a tuns monah cu numele Ioan. Atât de mulți georgieni au venit la Lavră, încât Ioan a zidit mai departe o biserică georgiană a Sfântului Ioan Evanghelistul, cu chilii.

Când Bardas Skleros s-⁠a răsculat împotriva împăraților Vasile și Constantin, mama lor, Teofano, a cerut părinților athoniți ca Tornike să vină la palat. Cu sfatul lui Ioan și al lui Atanasie, Tornike a mers la curte, apoi la David Curopalatul, și a condus oastea georgiană care l-⁠a biruit pe Skleros. Prada a fost dusă, după dorința lui David, la Athos. Cu ea Ioan și Tornike au zidit două biserici noi, una a Maicii Domnului și alta a Sfântului Ioan Botezătorul. Tornike a trecut în pace la Domnul.

După moartea lui Tornike, certurile de pe Muntele Athos l-⁠au făcut pe Ioan să vrea să plece, dar a rămas la cererea împăratului. S-⁠a îmbolnăvit și a stat ani mulți la pat, răbdând dureri. Înainte de moarte l-⁠a chemat pe fiul său Eftimie, i-⁠a încredințat conducerea mănăstirii și a rânduit ca după el să o ia Gheorghe (pomenit la 31 iulie). Și-⁠a dat sufletul în pace, iar Eftimie i-⁠a pus trupul cu cinste și a zidit pe mormântul lui biserica sfinților Arhangheli. Biserica Georgiei îl pomenește la 12 iulie (stil vechi; 25 iulie stil nou).