Ioan Dneprovski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Dneprovski, preot, s-⁠a născut la 18 septembrie 1875 în satul Staryi Cirtim (Circi), volostul Kameșkir, ținutul Kuznețk (azi regiunea Penza), în familia ponomarului Mihail Dneprovski. În 1891 a părăsit, la cerere, clasa întâi a Seminarului din Saratov. La 5 noiembrie 1892 a devenit psalt la biserica Maicii Domnului de la Kazan din satul Ulîbovka, ținutul Volsk, și a predat la școala bisericească, apoi cântarea la școala de citire. În 1899 a fost hirotesit citeț. În 1898 s-⁠a căsătorit cu Alexandra, iar cu timpul au avut patru copii.

La 3 decembrie 1905 a fost prezentat de Sfântul Ermoghen, episcopul Saratovului și Țarițînului, iar la 1 ianuarie 1906 a fost hirotonit diacon de episcopul Paladie al Volskului, la biserica Botezului Domnului din satul Terșa, unde a fost catihet la școala bisericească. A fost hirotonit preot și a slujit la biserica Sfintei Treimi din satul Polcianinovka până în 1929 (pagina dă începutul slujirii în 1911 sau în 1914). Toamna lui 1919 a fost arestat de Ceka, învinuit că ținea sub sfânta masă două grenade de mână; după 18 zile a fost eliberat. În 1929 a încetat slujirea publică. A locuit apoi la Novouzensk, unde a lucrat ca observator la stația meteorologică Volga de Jos. Fiul lui Nicolae a povestit că pe la începutul anilor 1920 tatăl cumpărase o casă de lemn la marginea Saratovului, ca fiii să poată învăța în oraș. În Novouzensk l-⁠a găzduit monahia Achilina (Șilina), iar în preajmă era preotul Alexie Popov.

La 8 decembrie 1937 a fost arestat de miliția locală, învinuit că a răspândit calomnii despre constituția lui Stalin, și închis la Saratov. Cauza reală a fost protestul lui față de închiderea bisericilor și prigonirea credincioșilor. La percheziție s-⁠a găsit doar pașaportul. A doua zi a fost interogat. A negat că ar fi calomniat constituția, că ar fi spus că la alegeri toți vor fi mânați să voteze ce li se spune, că puterea sovietică va fi răsturnată de Japonia și Germania și că ar fi adunat credincioși la el acasă. A recunoscut doar un lucru: că puterea sovietică a nimicit toate bisericile și a surghiunit nevinovat preoțimea. Singurul cu care se ținea strâns era preotul Alexie Popov, cu care discuta cum să se scoată religia din impas, deoarece puterea o doboară.

În aceeași zi ancheta s-⁠a încheiat, iar la 10 decembrie troica NKVD regiunea Saratov l-⁠a condamnat la moarte. Sentința a fost executată la 15 decembrie 1937, la Saratov. Locul îngropării a rămas necunoscut. Preotul Alexie Popov fusese împușcat mai înainte, la 21 septembrie 1937. În 1961 fiul său, Nicolae, a cerut reabilitarea. În dosar s-⁠au găsit mărturiile a trei martori care au stat la baza acuzării, dar din cei trei trăia doar unul, iar la reaudiere s-⁠a lămurit că nu dăduse în 1937 nici o mărturie și nici nu-⁠l cunoscuse. Prin hotărârea din 29 octombrie 1961 a tribunalului regional Saratov a fost reabilitat, cu mențiunea că dosarul fusese fabricat cu grave încălcări. Copiii n-⁠au aflat însă soarta tatălui lor până în 1991. La 17 iulie 2002 Sfântul Sinod a hotărât proslăvirea lui.

Biserica îl pomenește la 15 decembrie, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților din Saratov.