Ioan Grdzelisdze

Cuviosul Ioan Grdzelisdze (sfârșitul secolului al X-⁠lea - începutul secolului al XI-⁠lea) a fost monah al Mănăstirii Iviron de pe Athos, cărturar și caligraf georgian. Este cinstit de credincioși ca sfânt, fără o canonizare cunoscută; Biserica Georgiei îl pomenește la 31 iulie.

Știrile despre el se află în Viața cuvioșilor Ioan și Eftimie Aghioriții, scrisă de Cuviosul Gheorghe Aghiorit (Mtațmideli) în anii 1042-1044, în Viața Cuviosului Gheorghe Aghioritul, scrisă de Gheorghe Mțire în anii 1066-1068, și în colofoanele manuscriselor din colecția mănăstirii Iviron, pe care le-⁠a copiat el însuși.

Ioan și, mai târziu, Sfântul Arsenie de la Nino-⁠Țminda s-⁠au nevoit în mănăstirea Otkhta-⁠Eklesia, din deșertul Klarjeti, unde mai înainte viețuise Cuviosul Ioan Aghioritul (Mtațmideli), unul dintre întemeietorii Mănăstirii Iviron. Ioan și Arsenie s-⁠au împrietenit și nu s-⁠au mai despărțit; au părăsit Otkhta-⁠Eklesia ca să scape de atenția prea mare a oamenilor și s-⁠au mutat într-⁠una dintre mănăstirile din Pont. După un timp aghioriții au aflat unde se aflau și au trimis la ei un monah cu o scrisoare: „Sfinților părinți, am auzit de sfințenia voastră și am aflat unde vă aflați și ne mâhnește mult că n-⁠ați vrut să veniți la noi ca să fim împreună, căci știți că și noi suntem într-⁠o țară străină”. Ioan și Arsenie s-⁠au bucurat de chemare și în anul următor au ajuns pe Athos, unde au fost primiți cu căldură de frații georgieni și așezați în chilii zidite anume pentru ei, în schitul Sfântului Simeon Stâlpnicul, lângă mănăstirea Iviron nou ridicată; au trăit acolo cam în 1044-1050. Au luat parte la viața mănăstirii: la sfatul lor, Cuviosul Eftimie a lăsat pe la 1019 conducerea mănăstirii Cuviosului Gheorghe Ctitorul (până în 1029), ca să-⁠și poată închina tot timpul activității literare și de traducere.

Multe manuscrise cu traducerile lui Eftimie au fost copiate de Ioan și de Arsenie împreună, de pildă Ath. Iver. georg. 4, din 1008; 8, din secolul X; 10, din secolul X; 13, din 1008; și altele. Moaștele neputrezite ale lui Ioan și ale Sfântului Arsenie, odihnite în locul nevoinței lor, lângă schitul Sfântului Simeon, au fost aflate de egumenul Iviron, Cuviosul Gheorghe Aghioritul (1044-1056), și mutate în partea de sud a pronaosului catolicon-⁠ului Adormirii Maicii Domnului al mănăstirii Iviron, lângă racla cu moaștele ctitorilor Ivironului.